Modelul creșterii economice - România

Introducere

Motto:: „Odată ce cineva începe să se gândească la creşterea economică, îi va fi greu să se mai gândească la altceva.”

Robert Lucas

Analiza fenomenului de creştere economică este justificată în primul rând de constatarea creşterii în timp a nivelului de trai, respectiv a indicatorului PIB real pe locuitor (indicator asimilat cu creşterea economică), fenomen pentru care modelele de creştere economica identifica drept factor explicativ principal cresterea nivelului tehnologiei. În al doilea rând studiile creşterii economice şi aplicarea lor ar putea inlătura diferenţele majore dintre ţări clasificate ca si ţări “sărace” sau “bogate”.

În capitolul I -„Creşterea economică” este relevată importanţa şi rolul determinant al creşterii economice în activitatea economică, îndeosebi în perioada de tranziţie la economia de piaţă; sunt precizate definiţia, particularităţile, indicatorii, factorii şi tipurile creşterii economice.

În capitolul II – „Modelarea creşterii economice” se caracterizează medelele creşterii economice care sunt elaborate pentru diagnosticarea creşterii economice pe perioadă lungă de timp ce pot fi clasificate în două grupe: modele macroeconomice, care includ ecuaţii ce exprimă condiţiile de echilibru şi modele de dinamică economică, care determină rata optimală de creştere economică în limita restricţiilor date.

În capitolul III – „Evoluţia principalilor indicatori –România” se descrie evoluţia social-economică, unde se arată reducerea şi/sau creşterea diferitor indicatori macroeconomici precum si o aplicaţie a modelului de creştere Solow.

I. CREŞTEREA ECONOMICĂ

Conceptul de „creştere economică” Activitaţile economice prezintă în timp o suită neîntrereuptă de creşteri, dezvoltări, stagnări şi scăderi ale proceselor şi rezultatelor lor, cu intensitati diferite de la o perioadă la alta. Dinamica fluxurilor macroeconomice este analizată cu ajutorul unor noţiuni specifice cum sunt: creştere economică, expansiune şi recesiune, dezvoltare şi subdezvoltare economică, reproducţie sociala etc.

Creşterea economică, ca stare spre care tinde orice societate este în centrul cercetărilor şi a apărut încă de timpuriu în studiile economice moderne fiind una din preocuparile de bază ale ştiinţei economice, care încearcă să dea soluţii, măsuri practice care să conducă sau să menţină o astfel de poziţie a economiei naţionale şi să evite traumatismele create de recesiuni sau subdezvoltare.

Încă din secolul al XVIII-lea problemele creşterii economice au concentrat atenţia economiştilor ca demersuri incipiente privind funcţionarea economiei; studiul problemelor macroeconomice a fost abordat de A. Smith şi D. Ricardo vizând diviziunea socială a muncii. În prima parte a secolului al XX-lea cercetarea macroeconomică s-a intensificat pe fondul crizelor economice. Keynes propune un macromodel economic pentru ieşirea din criză. După cel de-al II-lea Război Mondial neokeynesienii realizează sinteza între concepţia dinamică şi abordarea macroeconomică. Se conturează Teoria creşterii economice, de care s-au ocupat economişti renumiţi, ca Paul Samuelson, François Perroux şi alţii.

În sens restrâns creşterea economică exprima acele modificări care au loc într-un anumit orizont de timp şi într-un anumit spaţiu, în sporirea rezultatelor macroeconomice, în strânsă legătură cu factorii lor determinanti. Aceste rezultate se pot măsura prin intermediul unor indicatori sintetici ca produsul intern brut şi venitul naţional, în termeni reali, atăt pe total cât şi pe locuitor. În sens larg reprezintă ansamblul modificărilor pozitive ale economiei naţionale (dar care pot include şi oscilaţii conjunctutale sau negative temporare) într-un orizont de timp şi un anumit spaţiu, în dimensiunile rezultatelor macroeconomice. Aprecierea că o economie naţională înregistrează o creştere economică semnifică existenţa unei tendinţe de creştere pozitivă reală.

Se folosesc chiar termenii de „creştere economică zero” şi „creştere economică negativă”.

- Termenul de „creştere economică zero” a fost folosit pentru prima oară într-un raport pentru clubul de la Roma şi avea semnificaţia unei situaţii în care rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, încât nivelul rezultatelor pe locuitor rămâne constant.

- „Creşterea economică negativă” evidenţiază acea situaţie în care rezultatele macroeconomice pe locuitor au tendinţă de scădere, menţinându-se totuşi sub control o serie de corelaţii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile

pe planul eficienţei şi bunăstării.

Dacă avem în vedere aportul factorilor, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, putem distinge:

creştere economică de tip intensiv, ce presupune creşterea venitului naţional, pe baza sporirii preponderente a eficienţei utilizării factorilor de producţie;

creştere economică extensivă, ce vizează sporirea venitului naţional, preponderent prin mărirea volumului de factori de producţie utilizaţi.

Aşadar creşterea economică relevă acele modificări care au loc în sporirea rezultatelor macroeconomice care nu sunt exprimate independent, ci în strânsă legătură cu factorii ei determinanţi. Aceşti factori sunt:

- factorul uman (cantitativ şi calitativ, drept capital uman);

- factorul material (atât ca investiţii, cât şi capitalul real existent);

- factorul informaţional – tehnic (având în prezent rol decisiv).

În concluzie, putem aprecia creşterea economică drept un proces ce desemnează evoluţia pozitivă (ascendentă) realizată în medie pe termen lung, a economiei, tendinţa generală de sporire (în termeni reali) a produsului naţional brut şi venitului naţional pe total şi pe locuitor, care nu exclude însă, pe termen scurt, oscilaţii negative şi stagnări ale acestora.

Dezvoltarea economică

Pentru o analiză pertinentă apare necesitatea de a lua în considerare: dinamica macroeconomică şi cea demografică; o perioadă de timp suficient de lungă; rezultatele reale, cele corectate cu mărimea deflatorului; sporul PIB sau PIB pe locuitor; durata timpului liber şi speranţa medie de viaţă. Ea trebuie efectuată comparativ cu alt proces care exprimă dinamica macroeconomică, respectiv cu dezvoltarea economică. Ca proces macroeconomic, creşterea economică nu surprinde modificările calitative din structura economiei şi nivel de trai, aspecte puse în evidenţă de conceptul de “dezvoltare economică”.

Dezvoltarea economică evidenţiază ansamblul transformărilor cantitative şi calitative, în cadrul unei economii naţionale atât în procesele economice cât şi în cercetarea ştiinţifică, în structurile economico- sociale, în mecanismele economice, în modul de gândire şi în comportamentul economic al oamenilor.