Moneda euro

Ascensiunea Japoniei si Germaniei, ca puteri comerciale si financiare, în cursul celui de-al 80-lea an al secolului trecut au facut din yen si marca doua monede concurente ale dolarului american prin prisma celor trei functii ale unei monede internationale mentionate mai sus.

Pe la mijlocul anilor ’90, utilizarea monedei americane este întâlnita cu preponderenta, deoarece aceasta se gasea în rezervele bancilor centrale, fiind moneda utilizata cel mai des în tranzactiile internationale.

Tabel nr. 7. Parti din piata a principalelor monede în perioada 1999-2000.

Parti din piata % USD YEN EURO

Rezerve oficiale 66 5 13

Tranzactii, schimb 75 31 49

Facturi comerciale 48 5 39,7

Emisiunea de obligatiuni internationale 48 6 38

Localizarea marilor economii SUA Japonia Zona euro

Populatie mil. 273 127 306

PIB mld. 9.116 3.081 6.432

Sursa: Banca Central Europeana, raportul anual, 2000, pg.77.

Însa crearea euro, emisa de o serie de state unde stadiul (în termeni de PIB si populatie) se apropie de cel al dolarului, risca sa consolideze caracterul policentric al sistemului monetar international. Aceasta configuratie este un factor de instabilitate. Într-o astfel de situatie, agentii economici sunt tentati sa puna în concurenta principalele monede prin operatiunile lor de plasament si de finantare. Costatam, astfel, ca în 1999, emisiunea de obligatiuni private bazate pe euro au fost mai importante decât cele definite în USD. Per total, euro apare de la crearea sa cea de-a doua moneda cu adevarat puternica si cel mai mult utilizata la nivel international, dupa dolar si yen. Acesta este, astfel, sistemul monetar international tripolar în care dolarul american continua sa domine, dar si-a pierdut hegemonia.

Introducerea euro a determinat unele schimbari pe piata monetara internationala.

Astfer euro a devenit moneda oficiala de rezerva, interventie si referinta. Cele trei utilizari oficiale ale euro sunt în multe situatii intercorelate.

Conform statisticilor FMI, la sfârsirul anului 1997, ponderea detinerilor de rezerve denominate în dolari SUA în rezervele oficiale mondiale, era de 57,1%, în timp ce valutele nationale ale actualului „spatiu euro” nu atingeau decât 19,6%, iar yenul japonez 4,9%. Însa, odata cu introducerea oficiala a euro, ponderea acestei monede în rezervele externe ale bancilor comerciale a scazut, si aceasta datorita unor justificari de ordin tehnic, si anume :

În primul rând, a trebuit sa faca preschimbarea sumei totale de 60,9 mld. ECU, emisi sub forma de revolving swaps (adica sub forma de rezerve brute ale bancilor comerciale europene, reprezentând 20% din aceste rezerve), în aur sau dolari SUA.

În al doilea rând, s-a recurs la reconsiderarea rezervelor internationale detinute de catre tarile participante la moneda euro (rezerve care au fost constituite din monedele „spatiului euro”) ca fiind active interne ale sistemului monetar international.

Utilizarea euro ca valuta de interventie este, în principal, legata de functiile sale de moneda de referinta pentru alte sisteme monetare nationale, care si-au legat cursul de schimb al monedei nationale de euro.

Euro mai este vazut ca un etalon al marfurilor. În urma crearii sistemului monetar international la Bretton Woods, în 1944, dolarul SUA a fost stabilit etalon al marfurilor si serviciilor; odata cu introducerea monedei unice europene a SME, majoritatea valorii marfurilor, serviciilor si monedelor care circula în economia europeana vor fi denominate în euro (la nivel european, dolarul SUA fiind detronat de euro). Astfel, euro a ajuns sa fie utilizat pentru estimarea valorii unor bunuri sau servicii exprimate în valute diferite.

Euro reprezinta, de asemenea, mijloc de plata si de schimb în sectorul privat. Aceasta a treia functie a monedei unice europene poate fi împartita în doua, si anume: functia de mijloc de plata pentru schimburile internationale de marfuri si servicii si functia de moneda de schimb pe pietele valutare internationale .

Privit prin prima ipostaza, aceea de mijloc de plata, putem spune ca valoarea exporturilor mondiale denominata în euro este aproximativ egala cu cea a exporturilor „zonei euro”, si aceasta din cauza valutelor care au fost substituite de aceasta moneda.