Monografie - Sistemul Bancar din Italia

CAPITOLUL I SISTEMUL BANCAR ITALIAN

1 1 Istoric

Sistemul bancar este ansamblul diverselor categorii de bănci cu capital autohton sau privat, precum şi combinaţii mixte ale acestora, ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unei ţări Dintre toate țările europene Italia are cea mai veche activitate bancara Multe din tehnicile cheie ale activității bancare au fost „inventate” în Italia

În Roma Antică au existat primii bancheri care se ocupau cu schimbul de monede Bancherii romani veritabili erau argentarii care îndeplineau o activitate privată, pe cont propriu, efectuând toate operațiunile unei bănci: credite, depuneri, gestiunea conturilor și serviciul creditelor Totodata aici se crează băncile publice (mensae) care aveau ca atribuții principale păstrarea și gestionarea impozitelor colectatea

Romanii erau exigenți în ținerea de registere și conturi, de exemplu:

- “Editio rationum”, un ce reglementa forma în care bancherii trebuiau să dateze și să gestioneze conturile;

- ”Codex accepti et depensi”, ce constituiau un registru de casă în care erau reprezentate toate încasările și plățile ce aveau loc;

- Deschiderea aunui scadențar numit ”kallendaria” în care erau evidențiate termenele de plată

O stare de nesiguranță în activitatea monetară cu impact negativ asupra instituțiilor bancare a fost evidențiată în perioada Evului Mediu și al Renașterii

Banca de Veneția este prima bancă publică, a fost înființată în anul 1171 și recunoscută ca bancă de viramente oficial în anul 1587, sub denumirea de “Banca della Piayya del Rialto” Această bancă folosea o tehnică nouă prin care înmâna depunătorilor înscrisuri la purtător și care erau aducătoare de dobânzi Astfel, în anul 1171, Guvernul Republicii Veneția, obținea împrumuturi de la cetățeni, prin emisiune cu o dobândă anuală de 4%

Bancherii italieni se diferențiau față de bancherii din Europa mediteraneană după volumul afacerilor Cei mai mari, cum sunt Medici și Bardi la Florența, oficiau înn palatul lor (d’entro) și îi creditau pe regi și papi, iar cei mici operau pe „banca” lor, lucând în aer liber– all’aperto

Alte instituţii bancare înfiinţate în acea perioada au fost: Banca de depozit din Barcelona (1401), Casa di San Georgio din Genova (1407), Banca di San Ambroggio (1593)–Milano, Sacra Monte della Pieta (1540) – Napoli, Banca Buonsignori din Siena, care ia fiinţă în prima jumătate a secolului al XIII-lea Casa di San Georgio din Genova (1407), pe lângă funcţiile sale de bancă particulară, administra datoria publică şi totodată primea spre administrare resursele municipale: gabela, monopolul sării Puterea sa devine atât de mare, încât treptat se va identifica cu puterea statală (de exemplu dreptul de a încasa impozite etc )

După unificarea din 1861, Italia a rămas în urmă față de celelalte țări din Europa, din punct de vedere economic Sistemul bancar italian era alcătuit dintr-un numar redus de bănci individuale, un numar mic de instituții finaciare publice și câteva bănci de emisiune, circulația bancnotelor fiind redusă

Sistemul bancar italian cuprinde:

- cadrul instituţional, format din banca centrală (cu rol de coordonare şi supraveghere), bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora;

- cadrul juridic, format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară