Mutațiile Cantitative și Calitative

INTRODUCERE

OBIECTIVE

Lucrarea trateazã aspectul migratiei românilor în strãinãtate, fenomen ce este

prin esenta sa destul de controversat.

Odatã cu deschiderea treptatã a pietelor muncii din unele tãri europene pentru

muncitorii români s-a înregistrat un important flux de fortã de muncã dinspre România

cãtre alte tãri din UE. Desi nu figureazã oficial în categoria emigranti, acesti lucrãtori

constituie o mãrime importantã în balanta fortei de muncã a României.

Contribuind la diminuarea ratei oficiale a somajului si a presiunilor sociale aferente,

având un rol important la echilibrarea balantei de plati externe, lucratorii români plecati

în strãinãtate constituie totusi o importantã pierdere de potential de muncã pentru tara

noastrã.Adaugând la aceasta si pierderile de fortã de muncã si capital uman datorate

emigratiei obtinem imaginea unui deficit de crestere si dezvoltare economicã foarte

important. Aceasta cu atât mai mult cu cât o parte însemnatã a emigratiei este formata din

fortã de muncã înalt calificatã.

CAPITOLUL I

Populatia – principala sursã de formare a resurselor de muncã

Datele statistice demonstreazã cã între populatie si economie se manifestã

dintodeauna o anumitã corelatie, cã ele nu evolueazã independent una de alta .În

conditiile în care asupra dezvoltãrii economice, în ansamblul ei, îsi pune amprenta o

gama tot mai largã de factori, factorul uman continuã sã ocupe în aceastã galerie, un rol

de prim ordin, în dubla sa calitate de producãtor(factor de productie, alãturi de capital) si

de consumator de bunuri materiale si servicii. Asadar populatia are rol de intermediere a

relatiilor dintre productie si consum, dintre consum si acumulare, conditie esentialã a unei

economii echilibrate.

4

Populatia, prin numãrul si structura sa, printr-o serie de caracteristici ale sale(cum

ar fi nivelul de instruire, comportamentul vis-a-vis de muncã, experienta acumulatã,

bagajul de cunostinte, modul de utilizare a timpului de muncã, speranta de viatã activã,

speranta de viatã sãnãtoasã, etc.) influenteazã ritmul si directia dezvoltãrii economice a

unei tãri. Implicatia se manifestã insã si în sens inver, cãci, la rândul sãu si nivelul

dezvoltãrii economice induce anumite influente asupra evolutiei numãrului si structurii

populatiei.

În România, dupã anii ’70, s-a înregistrat o tendintã de scãdere a ritmului mediu

annual al populatiei, de la +0,9% în perioada 1970-1980, la + 0,4% între anii 1980-1990,

cumulând cu aparitia unui ritm negative de modificare a efectivului populatiei în perioada

1991-2009, de -0,42% pe an. Populatia României s-a diminuat în aceastã perioadã cu 94

mii personae, în medie pe an. Evolutiile descrise si-au avut motivatia în înrãutãtirea

nivelului de trai si în încetinirea ritmului de dezvoltare economicã în perioada analizatã,

desi dupa anul 2000, România a înregistrat o redresare a cresterii economice .