Noile Țări Membre ale Uniunii Europene - Perspective de Adoptare a Monedei Unice

Noile ţări membre ale Uniunii Europene – perspective de adoptare a monedei unice

Introducere

Uniunea Europeană este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul.

Statele membre din zona euro

Zona euro se referă la cele 17 țări din Uniunea Europeană care au adoptat euro ca monedă unică. Euro a debutat ca monedă unică a 11 state membre. Au avut deja loc șase valuri de extindere a zonei euro prin aderarea Greciei în 2001, a Sloveniei în 2007, a Ciprului și Maltei în 2008, a Slovaciei în 2009 și a Estoniei în 2011. Noi valuri de extindere a zonei euro sunt așteptate în anii următori.

Țările UE se îndreaptă către adoptarea euro în conformitate cu o procedură bine stabilită, care cuprinde mai multe etape.

Prima etapă se încheie atunci când statul membru aderă la mecanismul cursului de schimb ERM II. (European Exchange Rate Mechanism)

Unele state care nu fac parte din zona euro sunt deja membre ale Mecanismului cursului de schimb valutar (ERM II). Acesta este un sistem menit să contribuie la evitarea fluctuaţiilor excesive ale ratelor de schimb dintre monedele participante şi moneda euro, care ar putea perturba stabilitatea economică a pieţei unice. Participarea la acest mecanism este voluntară, ea reprezintă însă unul din criteriile de convergenţă – ţările candidate la zona euro trebuie să participe la ERM II, fără tensiuni majore, cu cel puţin 2 ani înainte de a îndeplini criteriile necesare pentru adoptarea monedei unice.

Adoptarea monedei euro, începe numai după ce țara respectivă a îndeplinit în totalitate așa-numitele criterii de convergență pe termen lung.

17 state membre ale Uniunii Europene folosesc euro ca monedă oficială:

- Belgia

- Germania

- Estonia

- Irlanda

- Grecia

- Spania

- Franţa

- Italia

- Cipru

- Luxemburg

- Malta

- Ţările de Jos

- Austria

- Portugalia

- Slovenia

- Slovacia

- Finlanda

State care nu participă la zona euro:

Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Suedia şi Regatul Unit sunt state membre ale UE , care nu folosesc în prezent moneda unică europeană.

Trei țări din Uniunea Europeană nu au fost de acord cu introducerea acestei monede, și anume Danemarca, Regatul Unit și Suedia .

Convergenţa şi Uniunea Economică şi Monetară

Introducerea fără sincope a monedei euro a fost posibilă datorită convergenţei unor caracteristici economice fundamentale ale ţărilor vizate către cele mai bune valori de referinţă. Procesul de convergenţă economică facilitează obiectivul politicii monetare, care este menţinerea unui nivel stabil al preţurilor în zona euro, contribuind astfel la realizarea unei creşteri neinflaţioniste. Privind în perspectivă, statele membre UE care vor adopta euro în viitor, trebuie să asigure convergenţa propriilor economii cu economia zonei euro.

Criteriile de convergenţă

În vederea asigurării unei convergenţe sustenabile, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona – TFUE) stabileşte criteriile care trebuie respectate de fiecare stat membru al UE înainte de participarea la cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi Monetare (UEM).

Statul membru nu trebuie să facă obiectul unei decizii a Consiliului privind existenţa unui deficit bugetar excesiv;

Înainte de a putea adopta euro ca monedă unică, un stat membru trebuie să îndeplinească un anumit număr de condiţii economice şi financiare, denumite şi „criterii de convergenţă”. Aceste condiţii sunt cu privire la :

1. Evoluţia preţurilor ;

2. Evoluţii fiscale ;

3. Evoluţia cursului de schimb ;

4. Evoluţia ratelor dobânzilor pe termen lung ;

Trebuie să existe o stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei care, în anul anterior examinării, nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor;

Rata nominală a dobânzii pe termen lung nu trebuie să o depăşească cu mai mult de 2% pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor;

Marjele normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul cursului de schimb trebuie respectate, fără ca acesta din urmă să cunoască tensiuni grave , cel puţin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării.

Criteriile de convergenţă au drept scop asigurarea unor evoluţii economice echilibrate în cadrul UEM, care să nu provoace tensiuni între statele membre ale UE. De asemenea, trebuie reamintit faptul că este necesară continuarea respectării criteriilor referitoare la deficitul public şi datoria publică şi după începerea celei de-a treia etape a UEM .

Pentru ca Uniunea economică și monetară să poată asigura un cadru propice creării de locuri de muncă și creșterii economice, evitând perturbările, era necesar ca economiile statelor membre să atingă un grad ridicat de convergență înainte de introducerea monedei unice. În consecință, Tratatul privind Uniunea Europeană a stabilit „criteriile de convergență de la Maastricht”, pe care țările UE trebuiau să le îndeplinească pentru a putea adopta euro.

Aceste criterii figurează în urmatorul tabel . În plus, țările UE trebuiau să realizeze o convergență a legilor și normelor naționale care reglementează activitatea băncilor lor centrale și aspectele monetare.

Criterii de convergenta de la Maastricht

Criteriile de convergență de la Maastricht aveau ca scop să garanteze că economia unei țări UE era suficient de pregătită pentru adoptarea monedei unice. Aceste criterii ofereau o bază de referință comună pentru stabilitatea, soliditatea și sustenabilitatea finanțelor publice din țările din zona euro, reflectând convergența politicilor economice și capacitatea de a face față șocurilor economice.

Noile țările membre ale UE, analizate in ceea ce priveste adoptarea monedei euro sunt : Bulgaria, Cehia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia si România .