Noțiuni Generale privind Relația Întreprinderii cu Personalul

Introducere

Lucrarea de faţă, este concepută şi structurată pe o problematică relativ complexă, cu un cuprins teoretic şi practic, partea finală fiind consacrată originalităţii şi concluziilor.

În cuprinsul lucrării s-a urmărit explicarea cât mai concisă a organizării contabilităţii decontărilor cu personalul, cu bugetul asigurărilor sociale şi protecţia socială, lucrarea fiind structurată în acest sens pe patru capitole.

In capitolul I am tratat contabilitatea şi reglementările legale în vigoare privind decontările cu personalul , cu asigurările sociale , cu protecţia socială şi bugetul de stat, toate aceste aspecte fiind puse în practică în capitolul II.

In cel de-al doilea capitol am avut în vedere un studiu de caz la S.C. DELTAPAN S.A. Rosiorii de Vede. Aici au fost urmărite calculul salariilor nete ale angajaţilor, în funcţie de forma de salarizare menţionată în contractul colectiv de muncă şi înregistrările acestora în contabilitate. Aplicaţiile practice prezentate în lucrare respectă structura pe clase a planului general de conturi.

Problematica abordată a urmărit să prezinte în paralel, reglementările legale în vigoare (capitolul I) cu modul de calcul al salariilor nete (capitolul II).

În ultima parte a lucrării (capitolul III) sunt urmărite diferite aspecte a realităţilor din economie, a practicii contabile cu avantajele şi dezavantajele pe care le oferă flexibilitatea sau inflexibilitatea legilor.

Am consacrat acest capitol părerilor mele personale şi am încercat să ating problemele cele mai delicate ale salariilor şi reglementărilor acestora în România (creşterile salariale, problematica impozitului pe salariu , îmbunătăţirea sistemului de asigurări sociale)

În esenţa aplicaţiile practice îşi propun să elucideze într-o manieră inteligibilă, modul de determinare a salariilor nete, respectând procedeele metodei contabilităţii. În acest sens sunt prezentate în ultimul capitol concluziile finale ale lucrării.

Capitolul 1

Noţiuni generale privind relaţia întreprinderii cu personalul

1.1. Noţiuni generale, recunoaşterea şi evaluarea veniturilor salariale.

Decontările cu personalul au ca obiect calculul, înregistrarea la cheltuieli şi decontarea salariilor cuvenite angajaţilor, astfel că potrivit reglementărilor legale “sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani şi/sau în natura obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care se acordă, indiferent indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani”. (Cod Fiscal, art. 56)

Sunt incluse, de asemenea în fondul de salarii în vederea impunerii, conform Codului Fiscal, următoarele:

a) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică stabilit, potrivit legii;

b) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese în cadrul pesrsoanelor juridice fara scop lucrativ;

c) drepturi de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar acordate, potrivit legii;

d) indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar precum şi la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

f) sumele primite de reprezentanţi în Adunarea Generală a Acţionarilor, în Consiliul de Administraţie şi în Comisia de Cenzori;

g) sumele primite de reprezentanţi în organisme tripartite, conform legii;

h) indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;

i) sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii în alta localitate în tara si în strainatate în interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice;

j) orice alte surse sau avantaje de natura salariala sau asimilate salariilor.

Contractul dintre angajator şi salariat este denumit de Legea 53/2003 (Codul Muncii) “contract individual de muncă”. El este definit ca fiind “contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu” (art.10).

Aceste contracte se încheie pe o durata nedeterminată sau pe o durată determinata (în anumite condiţii prevăzute de lege).

Durata normală de muncă pentru salariaţii cu norma întreagă este de 8 ore/zi (40 ore/săptămână).

Pe lângă aceste contracte, regăsim în noul Cod al Muncii şi contractele individuale de muncă cu timp parţial, fiind acele contracte care dau dreptul “angajatorului să încadreze salariaţi cu un program de lucru corespunzător unei fracţiuni de normă cu cel puţin 2 ore/zi, prin contracte individuale de muncă pe durata nedeterminată sau pe durată determinată...” (Codul Muncii, art. 101, alin.1).

Calculul veniturilor nete din salarii

Pentru determinarea veniturilor nete din salarii este necesar calculul veniturilor brute din salarii, care conform reglementărilor legale reprezintă “suma veniturilor realizate de un salariat pe fiecare loc de realizare a venitului” (Cod Fiscal).

Elementele de calcul şi decontare a venitului brut aşa cum sunt ierarhizate în statul de salarii, se prezintă astfel: