Orientări ale economiei naționale în secolele XIX-XX

Cunoasterea desfăşurării in timp si spaţiu a vieţii economice, a unor momente din diferite epoci şi etape ale devenirii economice, facilitează înţelegerea mai bună a unor fenomene economice contemporane, precum şi a unor tendinţe care se conturează în dezvoltarea imediată, dar şi în perspectivă a economiei şi, implicit, a problematicii economico-sociale actuale.

Însuşirea unor cunoştinşte despre istoria economiei înseamnă nu numai un act de cultură, dar şi un prilej de meditare, ceea ce permite înţelegerea logicii economicului, a normelor etc. şi totodată ne dă posibilitatea realizării unor comparaţii în timp cu alte economii naţionale, pe parcursul diferitelor stadii de dezvoltare.

Evoluţia de ansamblu a economiei mondiale, scoate în evidenţă că, peste tot în lume, comerţul, în general, şi comerţul cu amănuntul, în special, a devenit, în mod progresiv, un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscând profunde mutaţii pe toate planurile.

Lucrarea de faţă îşi propune să ofere o imagine a comerţului interior si exterior românesc in secolul XIX si prima jumătate a secolului al XX¬-lea.

Pentru realizarea acestei teme am folosit şase lucrări: Principii şi orintări ale comerţului exterior al României 1859-1916,Studii de istorie economică,Istoria Economiei-ediţia a doua, Pătrunderea comerţului românesc în circuitul internaţional(în perioada de trecere de la feudalism la capitalism), Evoluţia economiei româneşti până în anul 2000, Istoria economiei româneşti.

Fiind vorba de o perioadă îndelungată, vor fi prezentate cele mai importante aspecte asupra evoluţiei comerţului, momente principale şi fapte relevante.

Desfăşurarea activităţii comerciale a avut loc sub incidenţa schimbărilor cantitative şi structurale ce au loc în producţia de bunuri materiale şi servicii, a politicii economice şi a influenţei pieţei monetare; de aceea nu există o dezvoltare liniară, orientările variând de la o perioadă la alta în funcţie de cirumstanţe.Perioade de criză sunt urmate de refacere şi apoi de avânt.Problemele României, au avut, deseori contingenţe cu problemele altora, sud-estul continentului nostru aparţinând statornic culturii, civilizaţiei şi intereselor europene.Ţara noastră nu s-a putut sustrage curentelor mari de opinii şi nici politici generale ale statelor mari şi ale celorlante ţări aproape de noi.

Urmărirea orientărilor comerţului atât interior, cât şi exterior, începe într-o perioadă de tranziţie, în care Transilvania era sub dominaţie austiacă, iar Ţara Românească şi Moldova erau, încă sub dominaţie otomană.

De atunci şi pânâ la 5 ani după încheierea celui de-al doilea razboi mondial, s-au petrecut o serie largă de prefaceri, benefice sau nu, după cum urmează.

Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea constituie faza de tranziţie de la era prestatică la cea statică., de la feudalism la capitalism.

Mai exact, anul 1821 este apreciat în lucrările de specialitate ca reprezentând sfârşitul epocii feudale.

Practic însă, abia reformele agrare înfăptuie la mijlocul secolului al XIX-lea vor deschide mai larg calea către economia de piaţă.

Începutul sec. XIX se caracterizează prin uriaşe transformări economice si sociale, structurile feudale erau profund erodate, începuseră să apară primele întreprinderi de tip capitalist şi, în acelaşi timp, produsele româneşti intrau, puţin cite puţin, in circuitul oriental.

În Ţara Românească şi Moldova comerţul interior este stâjenit puternic de operaţiunile şi ocupaţiile militare(conflicte ruso-turce): 1806-1812, 1828-1829.În acelaşi timp, monopolul otoman asupra comerţului exteroir limitează puternic oferta potenţială de mărfuri.Atât cât s-a putut desfăşura,oficial sau prin contrabandă, exportul Moldovei şi al Ţării Româneşti a fost, in principal, un export de cai, bovine, vin, lână. Turcia, în privinţa exportului rămâne pe primul loc şi datorită hatişerifurilor şi firmanelor e silită să plătească produsele la un preţ din ce în ce mai apropiat de cel liber din porturile Dunării(furnituri la preţ fix).Regimul capitulaţiilor împiedica ţările române să facă o plolitică vamală naţională şi să-şi valorifice produsele la preţurile pieţei internaţionale.Însă, în afară de rolul negativ jucat de aceste războaie, există şi un aspect pozitiv:aprovizionarea armatelor a dus la creşterea producţiei de mărfuri care a fost însoţită de o creştere a circulaţiei monetare.