Performanța Bugetară în România Versus Țările din Uniunea Europeană între Anii 2008 - 2014

Introducere

Performanţa bugetară reprezintă capacitatea/aptitudinea unei administraţii sau instituţii publice de a-şi procura resursele într-o manieră economică şi de a utiliza aceste resurse într-o manieră eficace în scopul obţinerii rezultatului dorit.

Necesitatea unui sistem de măsurare a performanţei poate fi justificată de faptul că deciziile cu privire la alocarea de resurse trebuie să fie luate pe baze clare, fundamentate, utilizând aşa-numitul sistem de management al performanţei.

Dezvoltarea unui sistem de management al performanţei înseamnă a pune în practică un sistem care să asimileze activităţilor costurile acestora, să măsoare performanţa, să dezvolte standarde specifice şi să compare costurile şi nivelele de performanţă atinse cu cele stabilite.

Performanța bugetară este o parte integrantă din procesul bugetar anual care pune în evidență realizarea de cheltuieli și a obiectivelor stabilite pentru diferite scheme și activități financiare. Măsurarea performanţei funcţionării instituţiilor publice sau a serviciilor publice este o activitate curentă a autorităţilor publice deoarece aduce ovaloare adăugată considerabilă eforturilor de organizare, conducere, control şicomunicare. În acest sens, un rol important trebuie să fie asumat de administraţia publică centrală. Performanţa înseamnă îmbunătăţirea continuă a parametrilor serviciului furnizatatât în ceea ce priveşte eficacitatea şi eficienţa, dar şi nevoile şi aşteptărilecetăţenilor. În acest scop, ideea de performanţă presupune atingerea unuistandard înalt al serviciului (şi nu neapărat obţinerea celui mai mic cost),reforma sau îmbunătăţirea metodelor şi procedurilor utilizate, dar şi implicareaactivă şi creativă a beneficiarilor, personalului şi nivelurilor ierarhicesuperioare.

În ceea ce priveşte natura indicatorilor de performanță, aceștia sunt grupați în douăcategorii: cei prin care se definesc diferitele accepţiuni ale performanţeişi cei prin care se stabileşte ce se măsoară în mod concret. Indicatorii de performanță vizează eficacitatea, economicitatea și eficienta bugetară. Performanța bugetară poate fi evaluată și prin intermediul gradului de acoperire a cheltuielilor în veniturile bugetului general consolidat, a ponderii datoriei publice în produsul intern brut sau prin intermediul nivelului deficitului bugetar și a tot ce ține de îndeplinirea rezultatelor propuse.

Analiza pe anul 2008

Importanța sectorului administrației publice în economie se poate evalua prin intermediul veniturilor și cheltuielilor totale ale administrației publice ca procent din PIB. Deficitul bugetar este unul dintre cei mai importanţi indicatori care arată disciplina finanţelor unei ţări. În anul 2008, la nivelul Uniunii Europene s-a înregistrat un deficit de aproximativ 300 miliarde de euro, iar ca pondere în PIB deficitul a fost de 2,4%. România s-a confruntat cu un deficit bugetar de 7,9 miliarde de euro, iar ca pondere în PIB deficitul a fost de 5,7% față de cel estimat de 2,2% din PIB. Analizând situația financiară din anul 2008 a României și a țărilor din Uniunea Europeană, observăm că maximul deficitului bugetar, ca valoare nominală a fost înregistrat în Franța, având valoarea de aproximativ 64 miliarde de euro, iar cel mai redus deficit s-a înregistrat în Malta, anume 2,3 miliarde de euro. Ca pondere în PIB a deficitului bugetar, România se află pe locul 3 în UE, cu cel mai mare deficit bugetar.

Un alt indicator pentru evaluarea performanței bugetare este gradul de acoperire a cheltuielilor în venituri. Până în anul 2008 veniturile publice în Uniunea Europeană au crescut constant, iar nivelul cheltuielilor și al veniturilor administrației publice variază considerabil între statele membre ale UE. Țara cu cele mai mari venituri și cheltuieli a fost Germania, iar cele mai mici venituri și cheltuieli au fost în Malta. Țările în care cheltuielile au fost acoperite de veniturile publice au fost Belgia, Danemarca, Cipru, Luxemburg, Finlanda, Suedia, restul țărilor membre ale Uniunii Europene având un grad de acoperire al cheltuielilor în venituri mai redus, veniturile publice neputând acoperi cheltuielile realizate de acestea în anul 2008. Comparând datele de la nivelul UE cu cele ale României, observăm că statul român nu are cel mai scăzut grad de acoperire a cheltuielilor, această situație fiind evidentă în Grecia. În medie, Uniunea Europeană a avut un grad de acoperire a cheltuielilor publice de aproximativ 95%. România se află tot pe locul 3 în UE, în privința gradului redus de acoperire a cheltuielilor de către venituri.

În privința datoriei publice, pentru anul 2008, în România s-au avut în vedere următoarele obiective: creșterea controlată a datoriei publice, reducerea costurilor cu datoria publică, creșterea ponderii datoriei publice guvernamentale în lei în totalul datoriei publice. S-a propus un plafon maxim de 40% pentru ponderea datoriei publice guvernamentale în euro în totalul datoriei publice guvernamentale. Estimarea pentru anul 2008 pentru datoria publică guvernamentală a fost de 18,4% din PIB, dar acest prag nu a fost atins în realitate, la sfârșitul anului 2008 înregistrându-se, ca pondere în PIB, valoarea de 19,5%. Analizând gradul de îndatorare al țărilor din Uniunea Europeană, observăm cu ușurință că cel mai îndatorat stat este Grecia, cu o pondere a datoriei publice de peste 100% din PIB, iar statul cu cel mai redus grad de îndatorare este Estonia, cu 4,5% din PIB. În funcție de rata dobânzii, fixă sau variabilă, datoria guvernamentală a României în anul 2008 a fost de 19% din PIB, față de 18% în anul 2007. Deci nu putem vorbi de economicitate în acest an, deoarece statul român nu a putut reduce costurile cu datoria publică, acesta crescând în anul 2008 față de 2007.

Analiza pe anul 2009

Pentru această perioadă, pe cazul României s-a estimat o ușoară creștere a datoriei publice guvernamentale față de perioada precedentă, de la 18,4% cât se estimase inițial în anul 2008, la 18,6% în anul 2009. Ca valoare absolută, datoria publică guvernamentală a fost estimată a fi de aproximativ 29 miliarde de euro. În realitate însă, acest obiectiv nu s-a atins, valoarea înregistrată la sfârșitul anului 2009 fiind de 32 miliarde de euro. La nivelul Uniunii Europene, datoria publică a fost de 74,3% din PIB. Țara cu cea mai redusă datorie publică în anul 2009 a fost Estonia cu o datorie de 991 milioane de euro, iar cea mai mare datorie publică a avut-o Germania, urmată de Italia. În funcție de rata dobânzii, în anul 2009 datoria publică guvernamentală a crescut până la 27% din PIB, iar costurile cu datoria publică au crescut până la 20 milioane de euro.

Gradul de îndatorare al statelor membre ale Uniunii Europene variază de la un stat la altul, în funcție de gradul de dezvoltare al acestora. În medie, Uniunea Europeană, la sfârșitul anului 2009 era îndatorată în proporție de 74% din PIB. Estonia este țara cu gradul de îndatorare cel mai redus, de 7% din PIB, iar Grecia cu cel mai mare grad de îndatorare, de peste 120% din PIB. În această privință, România se află pe locul 3 cu cel mai redus grad de îndatorare, de 23,6% din PIB.

Veniturile Uniunii Europene au scăzut în acest an comparativ cu anul precedent, iar cheltuielile publice au avut o tendință de creștere față de anul 2008, aceste evoluții negative fiind evidențiate prin deficitul bugetar. Astfel, în anul 2009 cele mai mari venituri au fost obținute de Franța, cu aproximativ 930 miliarde de euro, cheltuielile acesteia fiind mult mai mari decât veniturile publice, cu aproximativ 140 miliarde de euro. Și în acest an Malta a avut cele mai mici venituri publice, de 2,3 miliarde de euro, iar cele mai mici cheltuieli au fost realizate tot de această țară, cheltuielile acesteia fiind de 2,5 miliarde de euro. În funcție de veniturile publice, România ocupă locul 11 în Uniunea Europeană cu cele mai reduse venituri, iar din punct de vedere al cheltuielilor statul român ocupă locul 12, printre țările cu cele mai reduse cheltuieli.