Petrolul în Epicentrul Politicii Internaționale

Capitolul 1. Exploatarea petrolului şi comerţul internaţional cu petrol anterior creării OPEC

Prima ţară intrată în statisticile internaţionale ca producător de petrol este România, cu o producţie de 257 de tone în anul 1857, realizată în localitatea Râfov, lângă Ploieşti. Doi ani mai târziu, în Statele Unite ale Americii (SUA) s-a descoperit petrol în oraşul Titusville din statul Pennsylvania.

În deceniile următoare, s-au realizat descoperiri de zăcăminte de petrol în alte zone ale lumii: Rusia (1870); Indonezia (sfârşitul secolului XIX), Mexic (începutul secolului XX), Venezuela (1920).

La început, petrolul a fost folosit pentru iluminat, înlocuind uleiul obţinut din grăsime de balenă. După introducerea iluminatului electric, petrolul şi-a găsit o nouă menire, aceea de a da naştere mişcării, odată cu inventarea automobilului. Ulterior, utilizările petrolului s-au diversificat, pe măsura dezvoltării petrochimiei.

De această perioadă se leagă infiinţarea marilor societăţi petroliere. Prima mare companie petrolieră şi una din primele companii multinaţionale din lume a fost Standard Oil. Compania a fost fondată în 1870 în SUA şi după ce a "cucerit" piaţa americană şi-a extins operaţiunile în Europa, China şi Africa de Sud. Intrată sub incidenţa Legii americane anti-trust, a fost dizolvată în 1911 în mai multe societăţi. Două dintre cele mai mari companii petroliere din lume de astăzi, ExxonMobil şi Chevron, îşi au originea în Standard Oil.

La sfârşitul secolului XIX, a fost fondată Royal Dutch Shell, unul din cei mai puternici concurenţi ai Standard Oil. Compania s-a format prin fuziunea dintre firma olandeză Royal Dutch Petroleum şi cea britanică Shell Transport and Trading Company. Royal Dutch Shell a concurat Standard Oil pe pieţele din India şi China şi fost unul din cei mai importanţi investitori străini în industria petrolieră din România, Rusia, Venezuela şi Mexic.

O altă companie importantă a fost Anglo-Pesian Oil Company, fondată după primul război mondial pentru a exploata petrolul recent descoperit în Iran. Compania a devenit unul dintre cei mai importanţi furnizori de petrol pentru piaţa europeană, dobândind şi concesiuni petroliere în America de Sud. Ulterior a fost denumită British Petroleum, iar astăzi numele său este BP.

Un reper important în această perioadă îl reprezintă Primul Război Mondial. Acesta a fost primul mare conflict purtat cu mijloace de luptă mecanizate, motorizate, a căror deplasare în teatrele de operaţiuni a fost asigurată de petrol. Statele care au avut acces la resurse de petrol au avut un avantaj strategic esenţial în acest conflict. Petrolul a dobândit astfel odată cu Primul Război Mondial o importanţă strategică, după ce anterior deţinea o importanţă în principal economică şi comercială. Asigurarea accesului la resurse de petrol a devenit un punct esenţial în strategiile de politică externă ale puterilor mari şi mici, iar petrolul va deţine după această perioadă un rol din ce în ce mai important în calculele geopolitice ale guvernelor.

În primele decenii ale secolului XX, s-au descoperit importante zăcăminte de petrol în Orientul Mijlociu. În Iran (1901), Irak (1921), Kuweit şi Arabia Saudită (1938) s-au realizat importante descoperiri de către companiile petroliere occidentale, Orientul Mijlociu dovedindu-se cel mai important depozit de resurse petrolifere de pe Glob. În acest fel, centrul de greutate al industriei petroliere s-a mutat din emisfera vestică (SUA, America Latină) în emisfera estică (Orientul Mijlociu).

Companiile petroliere au dobândit concesiuni pentru exploatarea petrolului în ţările din Orientul Mijlociu, fiind sprijinite la nivel diplomatic şi politic de guvernele din ţările lor de origine.

Ţările deţinătoare de resurse se aflau însă din punct de vedere politic în situaţia de colonii sau în componenţa unor imperii. Astfel că posibilităţile lor de a valorifica avantajele deţinerii de resurse de petrol erau limitate de slabele capacităţi administrative şi politice, situaţie care a permis companiilor petroliere occidentale şi statelor comsumatoare de petrol să beneficieze de importante avantaje strategice în negocierile privind exploatarea petrolului.

Piaţa internaţională a petrolului până în anii '60 ai secolului XX a fost aşadar o piaţă în care societăţile petroliere şi ţările consumatoare au fost jucătorii principali, statele deţinătoare şi producătoare de petrol deţinând un rol mai degrabă pasiv.

Capitolul 2. Crearea OPEC. Şocurile petroliere din 1973/1974şi 1979/1980

Fondarea OPEC a fost rezultatul unui context favorizant, marcat de evenimente cu acţiune de ansamblu şi cu acţiune punctuală.

Situaţia de ansamblu a pieţei internaţionale a petrolului a fost marcată de creaşterea susţinută a cererii de petrol de după cel de-al doilea război mondial, concomitent cu mutarea centrului de greutate al producţiei de petrol din emisfera vestică în Orientul Mijlociu. Creşterea cererii în SUA şi nevoia foarte mare de energie pentru reconstrucţia economiilor răvăşite de război ale Europei (ajutată, printre altele, de planul Marshall) şi Japoniei au făcut ca cererea pentru petrolul din Orientul Mijlociu să crească în ritm susţinut.