Piața autoturismelor

- ASPECTE GENERALE ALI PIETEI

Piata reprezinta sfera de manifestare si confruntare a cererii si ofertei si a realizarii lor prin intermediul vânzarii-cumpararii.

Definirea pietei contemporane este dificila si chiar inoperanta, datorita marii complexitati si diversitati structurilor sale.

Toate punctele de vedere exprimate au insa un element comun : relatiile dintre vanzatori si cumparatori, respectiv cadrul in care se manifesta cererea si oferta.

Asadar, piata este considerata, inainte de toate, drept spatiu economic in care se intalnesc cererea si oferta de marfuri, ai caror actori sunt cumparatorii si vanzatorii de bunuri si servicii.

Pe o anumita piata, cererea si oferta se gasesc, una fata de alta, intr-un anumit raport de marime, in functie de care se formeaza si evolueaza preturile la care se vand si se cumpara marfurile.

Nivelul si evolutia preturilor determina comportamentul agentilor economici, orietandu-i ce si cat sa cumpere sau sa ofere pe piata.

Agentii economici care actioneaza pe aceeasi piata intra, astfel, in relatii de concurenta sau de competitie, fiecare urmarind sa-si realizeze obiectivele.

Piata functioneaza astfel ca un mecanism cu autoreglare, al carui regulator este concurenta.

Intr-o economie de piata concurentiala, mecanismul pietei este acea forta impersonala care coordoneaza alegerile si actiunile tuturor agentilor economici si care, in ultima instanta, regleaza viata economica de ansamblu.

Evolutia preturilor pe o anumita piata influenteaza nivelul preturilor practicate pe alte piete.

Exista numeroase alte structuri ale pietei, a caror analiza pune in evidenta complexitatea acesteia in economia contemporana.

Atunci cand se formeaza si evolueaza in mod liber, pe baza conditiilor pietei, acestea se numesc preturi libere.

Preturile care sunt rezultatul deciziilor si actiunilor statului, precum si marilor firme sunt numite preturi administrative.

Preturile rezultate in baza unor reglementari ale administratiei publice ( taxe si impozite indirecte, stabilirea unir plafoane de prêt ) se numesc preturi reglementare.

Legile cererii si ofertei

Schimbarile in raportul cerere – oferta datorate modificarii conditiilor cererii si ofertei reprezinta continutul legii cererii si ofertei, reflectata de urmatoarele situatii :

- o crestere a cererii in conditiile unei oferte nemodificate, sau o reducere a ofertei in conditiile unei cereri stabilite determina cresterea pretului ;

- reducerea cererii la o oferta constanta, sau o crestere a ofertei in conditiile unei cereri constante determina reducerea pretului.

Regulatorul pietei este concurenta, astfel ca fiecare isi urmareste propriul interes, satisfacerea cat mai avantajoasa a necesitatilor de productie sau de consum si obtinerea de castig. Cunoasterea pietei presupune cunoasterea cererii, ofertei, pretului si concurentei.

Concurenta desemneaza relatiile de competitie, de rivalitate dintre agentii economici in calitate de producatori sau cumparatori, relatii specifice economiei de piata. In conditiile concurentei creste eficienta economica a producatorului (maximizarea profitului) si a consumatorului (maximizarea satisfactiei).

Ca orice competitie, concurenta se soldeaza cu invingatori si invinsi. Invingatori sunt agentii economici care produc bunuri la costuri joase, sau bunuri de calitate superioara. Capacitatea de a produce mai ieftin si de a vinde mai ieftin pentru a invinge concurenta stimuleaza inovatia, conduce la realizarea de noi produse, la folosirea de noi tehnici de fabricatie, la ridicarea nivelului general de calificare a personalului, la mai buna organizare a productiei si muncii. Aceste mijloace, utilizate la inceput de putini agenti, se extind treptat, datorita constrangerii materiale exercitate de pretul mai redus, sau de calitatea superioara a produselor asupra unitatilor ramase in urma, care risca astfel sa iasa chiar din piata. Astfel concurenta transforma progresul intr-o conditie de existenta.

Concurenta realizeaza deasemeni o selectie a producatorilor, avand in vedere inegalitatea dintre intreprinderi in ceea ce priveste eficacitatea. Astfel agentii economici slabi sunt eliminati. Ca urmare, resursele se vor concentra la dispozitia unitatilor capabile sa le gospodareasca si sa le utilizeze rational.

Concurenta are insa si unele consecinte negative, atragand dupa sine si efecte secundare nedorite, ca de exemplu incercarea unor intreprinderi de a reduce costurile prin micsorarea salariilor, prin reducerea unor cheltuieli necesare protejarii mediului, sau prin crearea unor bunuri de slaba calitate.

Pentru ca efectele concurentei sa fie predominant benefice este necesara eliminarea atat a surplusului de concurenta, cat si a insuficientei acesteia.

Structurile pietelor se diferenteaza in functie de: