Piața de capital europeană

Aspecte generale rivind piața de capital

Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Concret, este vorba despre o piaţă pe care se tranzacționează în mod liber valori mobiliare, piaţa ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc (cumpărătorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmaresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, care sunt în căutare de capital în vederea finanţării unor proiecte de investiții.

Desigur, piaţa de capital prezintă interes şi din alte puncte de vedere, permiţând preluarea controlului asupra unor societăţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor de curs ale valorilor mobiliare.

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacția , piaţa de capital, ca mecanism de legatură între deţinătorii de fonduri excedentare (investitorii) şi utilizatorii de fonduri (emitenţii de titluri financiare), se împarte în două segmente:

- Piaţa primară: reprezintă piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima dată. Ea este un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri, din partea deţinătorilor de fonduri. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care, de regulă, fac legatura între societatea emitentă şi investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision;

- Piaţa secundară. Odată puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primară, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori, pe de o parte, şi de piaţa extrabursieră, piaţa interdealeari sau “la ghişeu “ (engl. OTC - Over the Counter Market). Această piaţă îndeplineşte, ca şi cea primară, un rol de concentrare a cererii şi ofertei de titluri, dar a unei cereri şi oferte derivate, care se manifestă după ce piaţa titlurilor s a constituit.

Diferenţa dintre cele doua forme ale pieţei de capital secundare (bursa şi piaţa OTC) se manifestă la nivelul localizarii tranzacţiilor, al accesului la piaţă, al modalitaţii de negociere, al cadrului juridic, precum şi al cursurilor pentru titlurile negociate.

Astfel, în timp ce în cazul burselor de valori, tranzacţiile cu titluri financiare se desfaşoară într-un spaţiu delimitat, o cladire cu o sală pentru negocieri, nu acelaşi lucru se poate spune despre piaţa OTC. Pe aceasta din urmă, tranzacţiile se realizează în oficiile societăţilor financiare, care acţionează ca dealeri (“la ghişeul” acestora), lipsa unei localizări fixe, a unei clădiri în care să se desfaşoare toate negocierile fiind caracteristică acestei pieţe.

În ceea ce priveşte accesul la piaţă, în cadrul bursei acesta este limitat la membrii bursei şi la titlurile acceptate în bursă. Pe pieţele OTC accesul este mai larg, atât pentru clienţi, cât şi pentru titlurile tranzacţionate.

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creantă care conferă titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entităti ale societăți emitente. Valorile mobiliare sunt înscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricând în bani pe piața de capital. In sens restrâns, valorile mobiliare sunt acțiunile si obligațiunile emise de o societate comercială.

Acțiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părți a capitalului social al societății emitente. Practic, proprietarul acțiunilor este proprietarul unei părți din societatea emitentă, parte corespunzatoare cu numarul de acțiuni deținute. Pe langă dreptul de proprietate asupra unei părti a societății emitente, acțiunile conferă și alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

dreptul de a primi în fiecare an o cotă parte din profitul societății (sub formă de dividende) corespunzatoare cu numarul de acțiuni deținute și cu suma alocată de conducerea societății pentru plata dividendelor. Datorită faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil.

Obligațiunile reprezintă un titlu de creanță asupra societății emitente. Concret, societatea emitentă are nevoie la un moment dat de un împrumut și emite obligațiuni. Cumpărătorii obligațiunilor împrumută societatea emitentă cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligațiunilor. Obligațiunile nu conferă aceleași drepturi ca și acțiunile, dar posesorul lor beneficiază de o dobandă periodică fixă (din acest motiv, obligațiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) și, la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea sumei plătite pentru cumpărarea obligațiunilor.