Politică Agricolă Comună

Introducere

Prin elaborarea acestei lucrări se doreşte prezentarea Politicii Agricole Comune de ieri şi a Politicii Agricole Comune de azi.

Lucrarea de faţă e structurată în cinci părţi - patru capitole şi anexe. Primul capitol prezintă Politica Agricolă Comună (PAC), aceasta fiind prima politică elaborată de Comunitatea Economică Europeană, considerată a fi propulsorul unificării europene. Sunt prezentate obiectivele şi principiile acestei politici, reformele sale şi poziţia statelor membre faţă de procesul de reformă. Al doilea capitol face o descriere generală a pilonilor PAC: pilonul I - Organizaţiile comune de piaţă şi pilonul II - Dezvoltare rurală. În al treilea capitol este prezentată PAC în România – modul de implementare a PAC în România, agricultura României în cifre. Al patrulea capitol prezintă PAC de azi – ce a adus Health Check pentru PAC post 2013?, Politica Agricolă Comună – mărul discordiei între vechi şi nou în UE? şi Politica Agricolă Comună, după 2013.

În anexe sunt prezentate: momentele cheie ale formării şi reformării PAC, principalele rezultate ale negocierilor Health Check pentru România, PAC prezentată în cifre, Declaraţia pentru Politica Alimentară şi Agricolă Europeană.

Cap.1 Politica agricolă comună. Istorie şi dezvoltare

1.1. Începutul Politicii Agricole Comune (PAC)

PAC îşi are rădăcinile în Europa de Vest a anilor '50, unde societatea fusese profund marcată de anii de război şi unde agricultura fusese paralizată, împiedecând astfel aprovizionarea cu alimente. PAC a pus accentul pe încurajarea creşterii productivităţii agricole, pentru a le asigura consumatorilor o aprovizionare constantă cu produse alimentare la preţuri accesibile, dar şi pentru a crea un sector agricol viabil pentru UE. Datorită PAC, agricultorii beneficiau de subvenţii şi sisteme care le garantau preţuri ridicate ce îi stimulau să producă mai mult. De asemenea, se acordau ajutoare financiare pentru restructurarea agriculturii, de exemplu prin sprijinirea investiţiilor în ferme în scopul dezvoltării şi gestionării capacităţilor lor tehnologice, astfel încât să se poată adapta la condiţiile economice şi sociale ale vremii. Anumite măsuri au fost introduse sub forma unor ajutoare pentru pensionarea anticipată, pentru formarea profesională şi pentru regiunile defavorizate.

Prima reflectare a acesteia se regăseşte în Tratatul de la Roma (1957). Politica agricolă comună este nu numai una dintre primele politici comune, dar este şi printre cele mai importante. Importanţa ei deosebită în cadrul construcţiei comunitare este reflectată prin câteva trăsături distincte:

o este o politică prin excelenţă integraţionistă, în mai mare măsură chiar decât Piaţa Internă, unde standardele armonizate le-au înlocuit doar în proporţie de circa 10% pe cele naţionale. În ceea ce priveşte PAC, politicile agricole naţionale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a producţiei agricole, de reglementări comune de funcţionare a pieţelor şi comercializare a produselor;

o este o politică mare consumatoare de resurse financiare. Politica agricolă consumă, prin sistemul complex de subvenţii şi alte stimulente financiare, circa jumătate din bugetul comun;

o manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying, considerente altele decât cele economice prevalând adesea în luarea deciziei de politică agricolă.

Ideea Politicii Agricole Comune a fost formulată în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea Economiei Europene de către 6 state: Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Principiile sale directoare au fost stabilite la Conferința de la Stressa (Italia) în iulie 1958. În iunie 1960, Comisia Europeană a prezentat propuneri de creare a Politicii Agricole Comune, iar aplicarea efectivă a început din 1962 în urma semnării acordului de la Bruxelles. În acest acord au fost stabilite elementele cadru ale PAC, respectiv obiective, principii, mecanisme de funcționare, produsele sau grupele de produse supuse intervenției, reglementări unice privind producția, prețurile, importurile, exporturile.