Politica de dumping - comerț internațional

Scopul lucrarii de faţă este de a explica şi de a contura noţiunea de dumping intr-o scurtă analiză critică.

Lucrarea este structurată pe patru parţi: în prima parte a lucrarii am prezentat şi am comentat dumpingul, subiectul principal al acestei lucrarii prin evidenţierea aspectelor legate de trasăturile acestuia. Cea de-a doua parte a lucrarii este dedicată masurilor anti-dumping alături de un scurt istoric ale acestora. A treia parte se concentrează pe prezentarea organizaţiei WTO şi rolul acesteia, iar în ultima parte vom analiza relaţiile şi politicile comerciale ale UE în acest nou context al economiei mondiale. Vom sublinia natura angajamentelor bilaterale şi multilaterale de politică comercială în domeniul bunurilor şi serviciilor, precum şi perspectivele de evoluţie a acestor politici în deceniile urmatoare. Vom încerca, de asemenea, sa conturam posibile asemănari si deosebiri între politicile comerciale practicate de UE şi cele ale altor grupări regionale.

În concuziile finale am reluat şi am subliniat aspectele principale puse şi discutate în lucrare reliefand cu aceasta ocazie cele mai importante idei la care am ajuns în urma cercetarii intreprinse.

Argument

Am ales acest subiect deoarece este un subiect interesant de o maximă importanţă în Comeţul Internaţional, despre care am dorit să aflu mai multe detalii. Aparent este un subiect uşor, dar după o mai atentă aprofundare ajungi să realizezi că de fapt este un subiect destul de complex.

Dumping-ul a ajuns să fie numit un fenomen datorită răspândirii rapide a acestuia; beneînţeles că o dată cu extinderea lui s-a dezvoltat un alt fenomen: Anti-dumpingul.

Răspâdirea legilor anti-dumping printre ţarile în curs de dezvoltare ( China, India, Japonia) s-a petrecut destul de repede într-un timp relativ scurt, între 1980 şi 2003 numarul ţarilor sa dublat ajungând de la 36 la 97 de ţări.

Sper că acestă lucrare v-a aduce lămuriri pentru cei care asemenea mie nu au prea multe cunoştinte despre acest subiect.

Dumping-ul

Dacă o companie exportă produse intr-o ţară la un preţ mai redus decât preţul normal utilizat pe aceea piată, putem spune că se face un ’’dumping’’ al produselor. Este aceasta o competiţie nedreaptă?

Opiniile diferă, dar tot mai mulţi conducatori ai ţărilor iau atitudine împotriva dumping-ului în ideea de a apăra industria locală. Acordul OMC se concentrează pe cât reactionează guvernele la Dumping sau nu.

Tarifele obligatorii şi aplicarea lor în mod egal la toţi partenerii comerciali sunt cheia unui flux bun în cadrul schimbului de mărfuri. Acordul OMC ( WTO) sprijină aceste principii dar deasemenea permite şi exceptii în anumite situatii: acţiunile luate împotriva dumpingului, taxe speciale pentru a compensa subventiile, măsuri de urgenţă pentru a limita temporar importul. Acestea sunt menite să protejeze industria internă.

Prin definiţie Dumping-ul (din limba engleză: to dump) descrie vânzarea unor produse sub preţul de producţie, de multe ori cu scopul de a elimina alţi concurenţi de pe piaţă. Termenul de dumping este actualmente mai des folosit în contextul comerţului internaţional, şi semnifică exportul unor anumite mărfuri într-o anumită ţară la un preţ mult mai jos decât preţul pieţei din ţara respectivă (şi de multe ori sub costul de producţie al producătorilor din acea ţară).

Un produs, o marcă va fi considerat că face obiectul practicii de dumping dacă preţul său de export spre comunitate este mai mic decât un preţ comparabil pentru produsul similar, în cursul obişnuit al comerţului cum este stabilit pentru ţara exportatoare. Pentru protecţia contra practicilor de dumping şi subvenţiilor relative la importurile din ţările nemembre ale Comunităţii Europene a fost adoptat un regulament, care a relevat necesitatea ca măsurile de protecţie comercială de întreprins în caz de dumping şi subvenţii să fie întemeiate pe principii uniforme.

Dumpingul este o formă de concurentă neloială si este interzisă prin lege in economia multor ţări. In Legislaţia Europeană se intalneşte urmatoarea prevedere: "Dumpingul este o practică neloială ce se poate intâlni în cadrul relaţiilor comerciale externe ale Comunitatii Europene". Pentru protecţia contra practicilor de dumping şi subvenţiilor relative la importurile din ţările nemembre ale Comunitatii Europene a fost adoptată un regulament ca măsură de protecţie comercială în caz de dumping. În calculul taxelor vamale de sancţiune se iau in considerare şi taxele anti-dumping. Acestea se calculează ca diferenta intre preţul mondial şi preţul de dumping.

În luna septembrie a acestui an, compania Petrom a organizat o conferinţă de presa în care şi-a prezentat politica de preţuri. În această conferinţă conducerea companiei a explicat cauzele creşterii preţului produselor petroliere: explozia preţurilor la nivel mondial şi o teama de a nu fi acuzaţi de practicarea preţului de dumping.

Rompipe Enterprises Suceava SRL, singurul producător român de ţeavă multistrat Pex-Al, a atacat în mod direct într-o conferinţa de presă în care şi-a prezentat şi produsele proprii, problema importurilor de proastă calitate pe piaţa românească a produselor şi materialelor pentru instalaţii. Aceste produse provin în mare parte din ţarile asiatice, iar aspectele contestate de producatorul român sunt urmatoarele: preţul de dumping cu care acestea ajung pe piată şi care uneori nu acoperă nici costul de producţie şi calitatea scazută, uneori aflată sub standardele impuse de normele româneşti şi cele europene.

Ministerul Comertului din India a hotarât să demareze o anchetă prin care să investigheze importul de sodă caustică în perioada 1998-1999. Motivul sunt mai multe plângeri primite de la unii dintre cei mai imporţanti producători locali: Grasim Industries, SIEL Ltd., Gujarat Alkalis & Chemicals Ltd., Mardia Chemicals, Search Chem Industries, Shriram Alkalies & Chemicals. Sursele industriale locale au afirmat că preţul importurilor a fost de circa 40-50$/tona FOB sau în moneda locală 2000 RS/tona, în condiţiile în care preţurile interne erau de 12000 RS/tonă.

O dată ce importurile au redus preţurile interne, producătorii indieni au facut o plângere anti-dumping. Taxa vamală la soda caustică este de 35%. Importurile au fost realizate din urmatoarele ţari: SUA, Japonia, Franta Arabia Saudită si Iran

În faţa cantitaţilor uriase importate din cauza preţului de dumping nu se poate rezista decat prin calitate. Instrumentul preţului de dumping se practică pentru a scăpa producătorul respectiv de surplusuri sau pentru a câştiga pe piata o pozitie mai competitivă.

Măsurile anti-dumping

Principalul instrument de apărare a comerţului folosit de UE sunt măsurile anti-dumping. Folosirea măsurilor de salvgardare şi a taxelor vamale suplimentare nu este semnificativă. Folosirea măsurilor anti-dumping de către UE a sporit ca importantă în anii 1980 ulterior stabilizându-se numărul de măsuri în vigoare. În 1990 erau inventariate un număr de 139 măsuri anti-dumping; numărul lor a crescut uşor în 1993, ajungând la 150, dar a scăzut ulterior la 142 de măsuri în vigoare în 1998.

Produsele cel mai adesea implicate în cazurile de dumping au fost produsele minerale şi chimice (în special cele organice), produsele textile şi maşinile si echipamentele, în special cele electrice. De asemenea, au mai fost afectate o gamă largă de produse, de la produse metalice şi din oţel, la încaltaminte, biciclete şi genţi.

Ţarile asiatice au fost subiecţii principali ai măsurilor anti-dumping europene. În 1988, din 142 de măsuri aplicate, 92 (67%) au vizat ţările asiatice. Numai trei astfel de cazuri au fost înregistrate împotriva ţărilor africane, cinci împotriva ţărilor din America Centrală şi de Sud şi trei care au implicat America de Nord. Majoritatea celor 39 de sancţiuni aplicate au avut ca subiecţi ţari din Europa Centrală şi de Est şi fosta Uniune Sovietică.