Politica ratei dobânzii la creditele bancare

Introducere

Dobanda constituie o parte a venitului net al societatii ce se redistribuie prin sistemul bancar pentru a asigura utilizarea eficienta a fondurilor imprumutate. Dobanda contribuie la cointeresarea unitatilor economice in utilizarea mijloacelor circulante, la stimularea procesului de imobilizare si redistribuire a disbonitatilor banesti temporare din economia nationala si la exercitarea controlului asupra activitatii economico-financiare a intreprinderilor.

Nivelul dobanzii este diferentiat in functie de natura creditelor, de perioada pentru care se acorda, de modul in care intreprinderile ramburseaza creditele la termenul stabilit. Diferentiere dobanzii urmareste cointeresarea intreprinderilor in folosirea creditelor pentru destinatia aprobata si rambursarea creditelor la scadenta stabilita.

Dobanda datorata pentru imprumuturile primite de la banca depinde de cuantumul creditului, de procentul de dobanda si de perioada de utilizare. Dobanda se calculeaza trimestrial de catre banci sau de catre alte momente in functie de cuantimul creditelor pe baza unui raport intre numere si un divizor fix. Numerele se obtin ca un produs intre soldurile asupra carora se calculeaza dobanda (S) si in timpul la care se refera (T).

Bancile incaseaza dobanda pentru creditele acordate intreprinderilor si platesc dobanzi pentru disponibilitati pastrate in conturi si mobilizate pentru crediterea economiei nationale. C.E.C. plateste de asemenea dobanzi pentru economiile banesti ale populatiei depuse la aceasta institutie si incaseaza dobanzi la creditele acordate sau alte operatiuni efectuate.

Bancile fiind organizate pe baza autogestiunii economico-financiare isi acopera cheltuielilede functionare pe seama diferentei intre dobanda incasata pentru creditele acordate si dobanda platita pentru disponibilitatile mobilizate din conturile unitatilor economice.

Capitolul I. Bazele conceptuale ale mecanismului de creditare bancară

1.1 Esența creditului și a dobînzii

Creditul bancar, potrivit art. 3 din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995, reprezintă orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente sau orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei și orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată.

Durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data acordării creditului şi data rambursării ultimei rate de credit conform graficului de rambursare anexat la contractul de credit, fiind format din:

- perioada de tragere în care creditul se angajează, respectiv de la data de punere a creditului la dispoziţia clientului pînă la angajarea integrală a acestuia

- perioada de graţie, respectiv data prevăzută în contract pentru prima tragere de credit pînă la data rambursării primei rate a creditului (conform contractului de credit) şi nu va putea depăşi 12 luni. Pentru creditele destinate finanţării activităţii clientului, perioada cuprinsă între data primei atrageri de credit şi data prevăzută şi acceptată de bancă, pentru rambursarea primei rate nu se consideră perioada de graţie

- perioada de rambursare, respectiv de la data rambursării primei rate de credit pînă la data rambursării ultimei rate de credit.

În cazul scrisorilor de garanţie, durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data începerii valabilităţii şi data la care angajamentul asumat de bancă îşi încetează valabilitatea, conform clauzelor cuprinse în conţinutul scrisorii de garanţie.

Durata creditului de poate exprima în ani, luni sau zile (cazul creditelor acordate pe termen foarte scurt).

Rescadenţarea este opţiunea prin care banca, la solicitarea împrumutatului, poate modifica scadenţa uneia sau mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenţei acesteia/acestora, fără a se depăşi durata iniţială de acordare a creditului.