Politici Macroeconomice - Obiective și Instrumente

Politicile macroeconomice reprezintǎ un set de prevederi legislative, elaborate de cǎtre puterea executivǎ dintr-un stat şi care vizeazǎ corijarea unor disfuncţionalitǎţi aparute în bunul mers al mecanismului economic în cadrul unei economii de schimb.

Intervenţia statului se poate manifesta cu intensitǎi diferite în:

-procesul de alocare a resurselor

-asigurarea stabilitǎţii creşterii şi dezvoltǎrii economice

-distribuţia veniturilor

Politicile macroeconomice sunt de regulǎ indreptate spre acoperirea acestor trei domenii

În ultimii ani, pe fondul accentuării presiunilor inflaţioniste şi a celor legate de creşterea numărului şomerilor, al accentuării dezechilibrelor macroeconomice, se vorbeşte tot mai mult de adoptarea unui mix de politici economice care să conducă la stabilizarea macroeconomică. Nu de puţine ori, stabilizarea macroeconomică era asociată cu stabilizarea monetară. Stabilizarea monetară, etimologic vorbind (în sensul de bază al cuvântului), presupune, în fapt, schimbarea sistemului monetar specific economiei respective şi, în primul rând, schimbarea monedei economiei respective.

Cealaltă faţetă a stabilizării, este cel mai frecvent concept utilizat în prezent, având în vedere asigurarea stabilităţii economice prin restabilirea echilibrului general al economiei analizate.

Procesul de stabilizare macroeconomică este puternic influenţat de măsurile de politică economică adoptate, de coerenţa acestora şi implicit de gradul în care autorităţile implicate în aplicarea acestor măsuri sunt capabile să conlucreze în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Politica macroeconomică se concretizează în ansamblul instrumentelor şi măsurilor adoptate de autorităţile unei ţări în scopul influenţării principalelor variabile economice şi al atingerii nivelului dorit pentru economia respectivă. Altfel spus, .politica economică este o intervenţie deliberată a statului în domeniul economic în scopul de a înfăptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.

Problema care se ridică este aceea a alegerii obiectivului de politică economică ce trebuie avut în vedere prin mixul de politici economice ce se adoptă. Chiar dacă obiectivul este acelaşi, mijloacele de a-l atinge.

Economia este un mecanism atât de complex, încât conducerea ei este asemănată mai degrabă cu o artă decât cu o ştiinţă exactă. Soluţiile oferite pentru o problemă sau alta sunt, de obicei, multiple, uneori chiar

aparent contradictorii.

Atingerea acestor obiective are la bază, în definitiv, instrumentele utilizate de autoritatea abilitată cu realizarea politicii macroeconomice. Aceste instrumente sunt reprezentate de componentele politicii economice, componente ce se concretizează în tot atâtea politici independente, dar în acelaşi timp corelate una cu cealaltă: politica monetară, politica valutară (considerată de unii economişti ca fiind parte componentă a politicii monetare, iar de alţii ca politică distinctă în cadrul politicii macroeconomice), politica fiscală, politica comercială şi nu în ultimul rând politica veniturilor. Aceste instrumente pot conduce la realizarea doar a unei părţi din obiectivele propuse

Politicile macroeconomice privesc modul în care administraţia publică, statul, poate influenţa economia, procesele şi fenomenele economice.