Extras din proiect

CAP.I. Consideratii generale privind procesul de extindere a U.E.

Extinderea Uniunii Europene nu este un scop în sine, desi se poate afirma ca, pentru a-si îndeplini misiunea de a realiza unitatea europeana, de a mentine pacea pe continent si de a avea un rol mai activ în lume, scopul Uniunii este acela de a aduna la un loc toate popoarele Europei.

Tarile candidate la aderare trebuie sa fie situate pe continentul european, sa respecte principiile care stau la baza Uniunii, conform Articolului 6 (fost F)(1) al Tratatului: democratie, respect pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului, stat de drept.

Actuala extindere a Uniunii Europene (candidarea României si Bulgariei) va însemna:

- înglobarea tarilor din Europa Centrala si de Est în structurile politice si economice ale Europei de Vest, ceea ce va avea un impact pozitiv în favoarea pacii, democratiei, stabilitatii si prosperitatii popoarelor continentului ;

- sustinerea în tarile candidate a problematicii drepturilor omului si deschiderea granitelor ;

- cresterea autoritatii U.E. pe plan international, îndeosebi în plan politic (în conformitate cu ponderea sa economica si financiara) ;

- sporirea colaborarii între tarile membre în domeniile justitie si afacerilor interne în lupta împotriva terorismului, criminalitatii si amenintarii drogurilor ;

- reducerea presiunilor migratiei prin cresterea prosperitatii în tarile candidate la aderare ;

- îmbunatatirea standardelor de mediu în Europa Centrala si reducerea poluarii transfrontaliere de care va beneficia întreaga Europa;

- stimularea cresterii economice si a competitivitatii prin sprijinirea Pietei Unice, adaugând peste 100 milioane de consumatori;

- o mai mare rata a cresterii într-o Uniune Europeana extinsa, datorita transferurilor de tehnologie si accesului liber pe pietele în expansiune;

- posibilitati sporite pentru consumatori de a alege produse si servicii la preturi mai mici, datorita cresterii competitivitatii.

Actualele state candidate:

Aceste tari sunt Turcia (care a depus cererea de aderare în aprilie 1987), Cipru si Malta (iulie 1990), Ungaria si Polonia (martie si aprilie 1994), România, Slovacia, Letonia si Estonia (iunie, octombrie si noiembrie 1995), Lituania si Bulgaria (decembrie 1995) si Republica Ceha si Slovenia (ianuarie si iunie 1996).

La înfiintare Comunitatea Europeana avea 6 membri: Belgia, Luxemburg, Franta, Germania, Italia si Olanda. În prezent are 15 membri, iar la portile Uniunii bat alte 12 tari candidate, care vor adera pâna în 2007. Aceasta înseamna ca Uniunea Europeana a exercitat o mare putere de atractie asupra tarilor europene.

Celor sase membri fondatori li s-au alaturat:

-Danemarca, Irlanda si Marea Britanie, în 1973;

-Grecia, în 1981;

-Spania si Portugalia, în 1986;

-Austria, Finlanda si Suedia, în 1995.

O atentie principala trebuie sa fie acordata însa ideilor inovatoare si de substantiere a orientarilor procesului de integrare europeana, precum si modalitatilor de aplicare a acestor idei, luând în calcul consecintele pe termen mediu si lung asupra proiectului european, beneficiile si costurile estimate asupra întregii Europe, dar si contextul actual în care Uniunea Europeana joaca un rol tot mai activ pe plan international.

Obiectivele integrarii europene au cunoscut o dezvoltare extraordinara nu doar în domenii si sectoare, ci si în instrumente si criterii. Evolutia acestora înspre o tot mai mare complexitate poate fi urmarita cu fiecare moment al extinderii.

Extinderea ofera posibilitatea de a stabiliza partea centrala si de est a Europei si de a de preveni tulburarile economice, de ordin geopolitic sau geocultural.

Procesul de extindere ia în considerare reafirmarea conceptului de solidaritate,buna guvernare si reconfigurarea institutionala a Uniunii.

Principalele provocari cu care Uniunea se confrunta în prezent privesc continuarea procesului de integrare spre o mai mare unitate (din punctul de vedere al întaririi gradului de stabilitate politica si de coeziune economica), extinderea ariei de stabilitate si, totodata, redefinirea rolului sau în plan global.

Efectele pozitive pe termen mediu si lung ale extinderii UE sunt de necontestat: reformele interne în statele candidate asigura stabilitate la granitele actuale si, totodata, noi oportunitati de investitii si comert. Sigur, cresterea în diversitate la nivelul UE înseamna nu doar aspecte cantitative la nivelul viziunilor si specificitatilor culturale, ci si o reconfigurare a institutiilor si politicilor, chiar si la nivelul Politicii