Program de valorificare a potențialului turistic al județului Constanța

Program de valorificare a potentialului turistic al judetului Constanta

Scurt istoric

Constanta a fost intemeiat in sec VI i.Hr. de colonisti greci care i-au dat denumirea de Tomis, probabil dupa forma sa peninsulara. Pentru scurt timp a facut parte din statul dac condus de Burebista, dupa care a intrat sub stapanirea romanilor. In sec. II d.Hr., in timpul dinastiei Antoninilor si Severilor, orasul a cunoscut o perioada de maxima inflorire, iar in 138 era cel mai mare oras de pe coasta de vest a Pontului Euxin. El facea parte din Comunitatea celor cinci orase (Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis si Odessos), centrele comerciale maritime cele mai dezvoltate.

Dupa retragerea romanilor, orasul va fi slabit de invaziile barbarilor, dar se va reface de fiecare data. Toponimicul Tomis va fi inlocuit treptat cu un nume nou, Constantiana, legat probabil de o perioada de relativa stabilitate din timpul domniei lui Constantin cel Mare (306-337). Acest nume se va impune si va fi folosit si in hartile maritime bizantine din sec. X-XI.

Din sec. XIV orasul intra sub dominatia otomana pana la obtinerea independentei in 1877, cand Dobrogea se va alipi Romaniei. De atunci, orasul Constanta si-a redobandit treptat prosperitatea, devenind cel mai mare port al tarii.

Tinutul a fost vizitat de-a lungul timpului si a uimit multi calatori straini, unii celebrii (Hans Christian Andersen - 1841, Camille Allard - 1855), dar si romani.

Imediat dupa Razboiul de Independenta (1878), orasul se inscrie in "circuitul national". Primul prefect al judetului, Remus Opreanu, iar directorul prefecturii, Mihail Coiciu. Orasul capata rapid un chip nou, isi configureaza structura stradala. Zona peninsulara de azi era inima Chinstenge-ului. Una din primele constructii importante este catedrala ortodoxa. Urmeaza Monumentul Eroilor Francezi (1894), apoi, in preajma primului razboi mondial - cazinoul. La 1900, Constanta e un loc pitoresc. Alimentarea cu apa se face de catre sacagii, iluminatul public cu felinare, apoi cu lampi cu arc voltaic, mestesugurile si negoturile fac din arterele principale un du-te-vino bizantin, plin de viata. In 1882 functionau doua tabacarii, in 1889 I. Gruber infiinteaza o fabrica de bere la baile de la "Vii". La 1896 practicau 9 doctori, 4 farmacisti, 9 avocati, 4 ingineri, 9 antreprenori de lucrari publice, 66 de samsari, 9 camatari, 704 comercianti.Veneau la rand, dupa 1900: croitorii, tamplarii, tapiterii, ceasornicarii, cofetarii, ceapranzarii, bragagii, fotografii.

Operatiile de constructie a portului se desfasoara sub competenta si indrumarea atenta a specialistilor romani, in frunte cu A. Saligny. La 20 iunie 1905 are loc un eveniment de seama: inaugurarea cablului submarin Constanta - Constantinopol. Dar inaugurarea propriu-zisa a portului (27 sept. 1909) prilejuieste incarcarea primului vas in noile silozuri concepute de inasasi A. Saligny.

Constanta este si prima statiune balneara a litoralului romanesc. Cele 12 birje abia fac fata "sezonistilor", pe la 1890. Pentru baile de la "Vii" se pune in functiune un trenulet. Apar baile "Mamaia" si "Tataia", dar si "Trei papuci".

Divertismentul, mai ales estival, e la mare cautare: baluri si cafe-concert-uri, serbari nautice, muzici militare, alergari de cai. Viata de noapte pulseaza in zona cea mai populata - carciumi, terase, case de toleranta.

Tinutul e un adevarat mozaic de etnii: romani, italieni, germani, greci, albanezi, bulgari, lipoveni, armeni, turci, tatari, gagauzi, tigani.

Apar primele scoli importante: Scoala Primara de Baieti Nr. 1 (1879), Scoala Normala (actualul Colegiu "Ctin Bratescu"- 1893), apoi (1896) actualul Colegiu "Mircea cel Batran". De progresul scolii constantene sunt legate nume precum: I.C. Bratescu, I. Banescu, Gh. Coriolan, Virgil Andronescu s.a.

Batranul Tomis e vizitat de personalitati marcante ale culturii romane: scriitori, artisti plastici, muzicieni, actori. Trec pe aici V. Alecsandri (1845), Al. Macedonski si insusi M. Eminescu. Acesta din urma ajunge in vara lui 1882, obosit de munca epuizanta la ziarul "Timpul". Locuieste cateva zile la "Hotel D'Angleterre", la mansarda (se pare, pe amplasamentul de azi al hotelului Intim). De aici expediaza Veronicai Micle o scrisoare cu impresii despre mare. Nu vor lipsi, ceva mai tarziu, nici I.L. Caragiale, I. Minulescu, D. Anghel s.a. Sunt in trecere slujitori ai scenei: M. Millo, Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu, C. Nottara, L.S. Bulandra s.a. Distractia populara viza cinematograful: la gradina "Orezeanu" (Piata Ovidiu), la gradina "Splendid" (Str. Elena), la sala Elpis (actualul Teatru de Papusi).

Un plan indraznet de modernizare incepe in anul 1934; de acesta se va interesa insasi casa regala. Peisajul publicistic cuprinde circa 170 de ziare si reviste (perioada 1918-1940). La Recensamantul din 1930 sunt reperati peste 815.000 locuitori. Turismul si activitatile legate de acesta devin tot mai prezente in viata tomitanilor. Dupa 1945 ins, surprizele sunt de alta natura: in impunatoarele incaperi ale Liceului Mircea cel Batran de exemplu, isi facusera dormitoare ... soldatii sovietici "eliberatori". Incepea o era noua, plina de elan.

Asezare geografica

Municipiul Constanta este asezat in judetul Constanta in extremitatea de sud-est a Romaniei, la tarmul Marii Negre, avand coordonatele: 44 grade 11`- latitudine nordica, 28 grade 39`- longitudine estica. Judetul Constanta apartine împreuna cu judetul Tulcea, vechii provincii Dogrogea, situata pe tarmul vestic al Pontus Exinus (Marea Neagra).