Promovarea și dezvoltarea turismului durabil în spațiul Deltei Dunării

INTRODUCERE

Cadrul general

Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a condus la apariţia ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversităţii ecologice, în concordanţă cu cerinţele anumitor segmente de turişti, care doresc să îşi petreacă vacanţa în natură. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi mai complexe, dar mai ales nealterate de activităţile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activităţile turistice pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând multor motivaţii turistice.

În ciuda faptului că ţara noastră deţine un patrimoniul ecoturistic deosebit cu potenţial mare de valorificare, ecoturismul este încă un segment destul de îngust al pieţei turistice, confruntat cu numeroase probleme, cum ar fi: slaba cooperare la nivel local, promovarea modestă la nivel naţional şi internaţional, existenţa unei oferte limitate, slab diversificate, slaba dezvoltare a infrastructurii specifice ecoturismului la nivelul ariilor protejate, migraţia forţei de muncă, nivelul redus de pregătire al celor angajaţi în domeniu etc.

Ariile naturale deţin atuuri importante pentru dezvoltarea activităţilor recreative, activităţi ce pot aduce venituri importante, atât celor ce le administrează, cât şi comunităţilor locale. Deşi este destul de greu de măsurat, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt destul de greu de observat pe termen scurt, turismul este unul dintre puţinele sectoare economice prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă a acestor zone, iar ecoturismul este forma cea mai acceptată de turism durabil pentru orice ţară şi regiune de pe glob.

Dezvoltarea activităţilor ecoturistice în cadrul comunităţilor locale şi în cadrul ariilor protejate implică o serie de beneficii socio-economice, respectiv:

• generează apariţia locurilor de muncă pe plan local (direct în sectorul turistic sau în sectoarele conexe);

• stimulează economia locală prin dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor turistice (servicii de cazare, alimentaţie, transport, facilităţi recreative, produse meşteşugăreşti şi servicii de ghidaj, suveniruri);

• stimulează economia rurală prin crearea sau creşterea cererii de produse agricole necesare asigurării serviciilor turistice;

• impulsionează dezvoltarea infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egală măsură şi populaţiei locale;

• stimulează dezvoltarea regiunilor periferice prin inserţii de capital;

• stimulează îmbunătăţirea relaţiilor interculturale dintr-o regiune. Adesea turiştii caută să cunoască tradiţiile şi obiceiurile specifice unei regiuni etnografice, iar comunitatea gazdă este astfel stimulată să revigoreze tradiţiile populare;

• în condiţiile unei dezvoltări normale, turismul poate duce la autofinanţarea mecanismelor dezvoltării de care pot beneficia administratorii ariilor protejate ca instrument pentru conservarea acestora;

• sprijină activităţile de conservare, prin convingerea guvernelor şi a publicului asupra importanţei arealelor naturale.

Prin ecoturism se poate asigura lărgirea spectrului de activităţi economice tradiţionale, fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor şi influenţelor externe şi interne. Activităţile turistice desfăşurate sub emblema ecoturismului oferă oportunităţi specifice, populaţia locală şi industria turistică fiind nevoite să utilizeze resursele naturale într-o manieră durabilă şi să aprecieze obiectivele naturale şi culturale valoroase.

Capitolul 1

1.1 Conceptul de turism durabil

Turismul priveşte, în primul rând, călătoriile pe care oamenii le întreprind in afara spaţiului lor de locuit şi de muncă, dar şi şederile temporare într-o destinaţie oarecare, activităţile de recreere în destinaţia respectivă şi facilităţile utilizate în acest scop. „Ingredientele” care constituie capitalul de bază pentru un cadru atractiv sunt: natura, cât se poate de nedeteriorată şi sălbatică, un peisaj atrăgător, un patrimoniu cultural de valoare, populaţia ospitalieră, gastronomia locală şi calitatea serviciilor în sectorul de turism. Calitatea produsului turistic şi a destinaţiei turistice, în general, este, în mare măsură, determinată de mediul natural, cultural şi social, dar aceste

elemente sunt, în aceeaşi măsură, şi cele mai vulnerabile.

Turismul durabil reprezintă o viziune pentru dezvoltarea turismului şi recreerii într-o ţară, regiune sau destinaţie turistică. Această viziune are în vedere principiile de bază ale turismului sustenabil şi respectă populaţia, mediul înconjurător, cultura şi economia locală a regiunii-gazdă.

Relaţia dintre aceşti trei piloni este reprezentată printr-un model conceptual numit triunghiul sustenabilităţii. În concordanţă cu acest model, societatea este divizată în trei mari grupuri numite “dimensiuni”:

- dimensiunea umană: elementele privitoare la sănătate, cunoaştere, formare, cultură etc.;

- dimensiunea de mediu: resurse naturale, calitatea mediului, diversitatea biologică etc.;

- dimensiunea economică: tehnologie, bunuri imobile, mijloace financiare etc.