Recenzie - cele două fețe ale liberalismului

Introducere

Mi-am ales acesta carte :” Cele doua fete ale liberalismului”, scrisa de John Gray in anul 2002, deoarece liberalismul reprezinta conform literaturii de specialitate, cel mai important curent de gandire economica din epoca moderna,dar si pentru ca autorul este unul contemporan noua, fapt ce m-a ajutat sa inteleg acest curent asa cum este el aplicat in zilele noastre.

Un alt motiv pentru care am ales aceasta carte, a fost titlul acesteia: „Cele doua fete ale liberalismului”, ce pune in evidenta faptul ca liberalismul are pe langa succese si anumite limite si dificultati.

Pe masura ce am citit aceasta carte am descoperit care sunt cele doua fete ale liberalismului, si anume: una este cea a consensului rational universal, ce ar permite atingerea unui mod de trai optim pentru intreaga omenire, iar ce-a de-a doua este coexistenta pasnica in societati axiologic plurale, a diverselor regimuri si moduri de viata.

Autorul ne propune gasirea unui modus vivendi pentru viitorul liberalismului, idee preluata de la Thomas Hobbes si renuntarea la gasirea unui consens rational al celui mai bun mod de viata.

Am structurat lucrarea in urmatorul mod:in primul capitol am facut o scurta prezentarea a vietii autorului, in al doilea capitol am realizat incadrarea autorului si a cartii intr-un curent, intr-o doctrina, epoca, conjunctura iar in cel de-al treilea capitol am prezentat a ideile generale ale cartii.

In concluzie, liberalismul are doua fete: un liberalism clasic si un liberalism modus vivendi, un liberalism care trateaza toleranta ca pe o cale de a ajunge la o coexistenta pasnica si care exprima convingerea ca exista mai multe cai prin care oamenii sa poata ajunge la bunastare.

1.Date despre autor

John Gray este profesor de istorie intelectuala si gandire politica a modernitatii tarzii la London School of Economics and Political Science ( LSE), institutia anglo-saxona cu cea mai prestigioasa traditie in domeniul teoriei economice si sociale , intemeiata in 1895 de socialistii fabieni, punct obligatoriu de trecere pentru elita savantilor, oamenilor de afaceri si politicienilor din Regatul Unit, din lumea anglofona in genere.

A studiat la Oxford ( Exeter College), unde si-a inceput apoi cariera academica ( Fellow, Jesus College) si s-a afirmat pe plan international.Inainte de a accepta catedra de la LSE, Gray devenise profesor de stiinte politice la Universitatea Oxford, numarandu-se printre putinii numiti intr-un post la nivelul intregii institutii ( Universitatea Oxford este, tehnic vorbind, o federatie de colegii autonome care angajeaza separat).A mai predat, ca visiting professor, la Harvard, Yale si Universitatea Autonoma din Madrid.

Cele mai recente carti ale sale sunt: False Dawn: The Delusions of Global Capitalism ( Granta Books, 1998) si Two Faces of Liberalism( Polity Press, 2000).A mai semnat carti importante de teoria si istoria liberalismului anglo-saxon, intre care unele se ocupa de John Stuart Mill, Friedrich Hayek, Sir Isaiah Berlin.

Demn de retinut, Gray are tendinta de a scrie empatic despre idei si autori, poate prea empatic, ceea ce il face greu de situat ideologic.Pe plan politic, lucrurile stau la fel, parand sa urmeze fluctuatiile empatiei hermeneutice: “etapa” Hayek a coincis cu sprijinirea thatcherismului, despartirea de New Right s-a produs exact atunci cand Tony Blair si al sau New Labour castigau alegerile.Nu cred ca este vorba de oportunism pur si simplu, ci mai curand de o evolutie individuala si de “ adecvarea intelectului la lucruri” ( de exemplu, cred ca Gray le reprosa chiar conservatorilor ca au compromis coeziunea sociala a Marii Britanii).Totusi , acuzaţii de “cameleonism” si “migraţie politica” au fost formulate persistent la adresa proeminentului savant si “ spectator angajat”.Astfel , acum ca Tony Blair pare sa fi instalat noul laburism la putere pentru o perioada mai indelungata, concentrandu-se asupra reconcilierii interesului national cu dinamica Uniunii Europene intr-o maniera mai inteligenta decat euroscepticismul, Gray isi continua “ deplasarea spre rosu”, imbratisand controversate ecologisme extremiste, si mai nou, critica liberala de stânga a globalizarii.

Printre cartile publicate : Mill on Liberty (1983), Liberalism ( 1986), Liberalisms (1989), Post-Liberalism (1993), Beyond the New Right (1993), Endgames (1997), False Dawn: The Delusions of Global Capitalism (1998).Tradus in numeroase limbi, este cunoscut publicului roman prin Dincolo de liberalism si conservatorism, editura All, 1996, si Liberalismul, Du style, 1998.

2.Incadrarea autorului si a cartii intr-un curent, intr-o doctrina, epoca, conjunctura

In „Cele doua fete ale liberalismului”. John Gray demonstreaza ca gandirea liberala a presupus dintotdeauna doua filozofii incompatibile. Conform uneia, liberalismul inseamna teoretizarea unui consens rational ce ar permite atingerea unui mod de trai optim pentru intreaga omenire.Conform celeilalte, liberalismul inseamna cautarea conditiilor unei coexistente pasnice a diverselor regimuri si moduri de viata.

Liberalismul consensului rational este anacronic, afirma John Gray, de vreme ce majoritatea societatilor modernitatii tarzii implica o pluralitate de moduri de viata, iar cei care se regasesc simultan in mai multe sunt tot mai numerosi.

Viitorul liberalismului s-ar afla deci in proiectul unui modus vivendi, schitat pentru intai oara de catre Thomas Hobbes. Pe parcursul argumentatiei, John Gray demonstreaza ca pluralismul valorilor etice poate constitui punctul de plecare al unei noi viziuni asupra drepturilor omului.

Aceasta carte concisa si clara, strans argumentata si polemica, are ceva din retorica unui manifest. Cele patru capitole trec in revista patru problematici clasice ale liberalismului politic anglo-saxon: tolaranta liberala, valorile plurale, liberatile rivale, modus vivendi.