Reforma proprietății - rolul statului în elaborarea, aplicarea și adaptarea reformei proprietății

Cap. 1 Procesul de tranzitie

Tranziţia constituie unul dintre cele mai importante evenimente economice petrecute la sfârşitul secolului tocmai trecut.Chiar dacă nu a fost elaborată încă o teorie economică a tranziţiei, există deja preocupări în acest sens.Desigur, un astfel de proces, deosebit de complex, cu multiple implicaţii nu numai în domeniul economic, dar şi în cel politic, social, uman ş.a., poate fi abordat din perspective diferite, de pe poziţii teoretice şi ideologice distincte, chiar divergente.

In ceea ce priveşte abordarea lui de către economişti, aceştia au încercat, de regulă, să extindă teoriile deja elaborate la noile fenomene apărute în cursul tranziţiei.Cele două curente de gândire, predominante astăzi, nu se deosebesc atât în ceea ce priveşte modalităţile de interpretare a tranziţiei, cât mai ales a politicilor recomandate pentru a introduce şi orienta tranziţia la economia de piaţă.

Astfel curentul “gradualist ” demonstrează necesitatea unei secvenţialităţi a reformelor, spre deosebire de celălalt curent de gândire, numit al “terapiei de şoc“ sau “big bang”, ai cărui adepţi consideră oportună introducerea imediată a tuturor reformelor implicate de tranziţia la economia de piaţă.

Rezultatele practice obţinute de diferite economii aflate în tranziţie, fiind atât de fragile şi puţine, nu permit o apreciere comparativă de principiu asupra politicilor şi strategiilor recomandate de cele două şcoli.Se observă, totuşi, faptul că, dacă, în prima perioadă, majoritatea ţărilor în care a debutat tranziţia au optat pentru terapia de şoc (cu excepţia Ungariei şi Cehiei), treptat ele au abandonat programele care fuseseră elaborate pe această bază şi au trecut la eleborarea şi aplicarea unor programe şi strategii gradualiste. Ceea ce caracterizează, însă, atât şcoala gradualistă cât şi cea a terapiei de şoc este slaba argumentaţie teoretică a măsurilor economice propuse.

Se recunoaşte faptul ca procesul de tranziţie este puţin cunoscut şi studiat, că implicaţiile unor politici propuse sunt imprevizibile şi cu toate acestea sunt elaborate strategii care afectează economia naţională şi o mare parte a populaţiei unei ţări fără să se încerce măcar să se argumenteze necesitatea acestora, efectele benefice şi cele adverse care se vor obţine, precum şi obiectivele finale urmărite.

Desigur că toate aceste ţări urmăresc ca obiectiv final ajungerea la o economie de piaţă, dar acest obiectiv este atât de vag definit şi puţin înţeles de populaţie încât nu de puţine ori a dus la reacţii adverse.Dacă acest simbol al economiei de piaţă nu a căzut încă în dizgraţie, acest lucru se datorează faptului că oamenii încă îl mai asociază cu o serie de efecte benefice promovate de un astfel de sistem, cum ar fi un nivel de viaţă ridicat, democraţie, libertate etc.

1.1. Caracteristicile procesului de

tranzitie

Modelarea economiilor în tranziţie nu se poate face, însă, decât pe baza cunoaşterii aprofundate a rezultatelor pe care astfel de economii le-au obţinut în perioada anterioară. Caracteristicile economiilor în tranziţie , economia de tranziţie, ca oricare altă economie, reprezintă un sistem , având deci caracteristicile generale ale acestora.

Particularităţile determinate de procesul de tranziţie fac, totuşi, ca sistemul economic să fie caracterizat de o serie de trăsături oarecum distincte de cele ale unui sistem economic obişnuit.Cunoaşterea lor ne plasează într-un context mai larg în ce priveşte abordarea pe baze ştiinţifice a unor astfel de sisteme, ne dă posibilitatea să înţelegem evoluţia rapidă şi sensul dezordinii lor aparente şi chiar să elaborăm o perspectivă globală asupra naturii schimbărilor care au loc.

Pot exista, desigur, dezacorduri profunde cu privire la caracterul adecvat sau nu al unei astfel de abordări, pornind de la definirea trăsăturilor sistematice ale economiei aflate în tranziţie.Pot exista divergenţe de opinii în ce priveşte intensitatea şi orietarea proceselor evolutive sau chiar în legătură cu caracterul favorabil sau nu al schimbărilor observate. Problema nu este, însă, caracterul eronat sau nu al gândirii şi abordării sistematice, ci valoarea ei ştiinţifică şi practică în definirea şi înţelegerea acestei dezordini aparente implicate de desfăşurarea proceselor de tranziţie în economie.

Lipsa unei astfel de abordări ar face ca unele evoluţii observate în ţările aflate în tranziţie să fie inexplicabile şi, în acest fel, să se excludă posibilitatea de a înţelege corect şi corespunzător ceea ce se petrece.La fel de eronat ar fi ca aceste fenomene şi procese să fie tratate separat, individual, şi, drept urmare, să nu poată fi remarcat caracterul logic, repetabil al unor evenimente sau fapte observate.

1.2. Schema functionala a tranzitiei

Tranzitia postcomunista intra in categoria conceptelor referitoare la procesele complexe , fara precedent si irepetabile, concept ce nu poate fi definit nici istoric, nici comparativ si nici logic.

Schema functionala a tranzitiei postcomuniste cuprinde 3 triunghiuri si anume :

1. Triunghiul de foc al tranzitiei

2. Triunghiul tranzitiei efective

3. Triunghiul finalitatii tranzitiei

Triunghiul de foc al tranzitiei avea in vedere : liberalizarea, stabilizarea si privatizarea. Odata cu manifestarea acestor procese, au fost introduse libera initiativa, rolul regulator al pietei si proprietatea privata.