Responsabilitatea socială internă și producția de tip Lohn. studiu de caz - o întreprindere mică, cu capital străin, din industria confecțiilor

1. INTRODUCERE

Firma Riva Fashion, infiintata in 2001, are ca obiect principal de activitate productia de articole de imbracaminte si accesorii vestimentare – mai precis, confectionarea de costume de baie, destinate exclusiv exportului in Italia, tara de unde se importa si materia prima necesara proceselor de productie efectuate in Romania – isi are sediul in localitatea Somcuta Mare, judetul Maramures. Forma juridica de desfasurare a afacerii este SRL, capitalul de investitie fiind, dupa tara de origine a investitorului (persoana fizica), integral italienesc. Structura organizatorica a firmei presupunea: proprietarul (italian), directorul general (romanca), maistrul, ajutorul de maistrul si 31 de confectioneri, cifra de afaceri a firmei pe anul precedent incadrandu-se in intervalul 400.000-500.000 RON .

Investitorii italieni reprezinta un caz aparte in randul investitiilor straine in Romania. Spre deosebire de alti investitori straini care sunt atrasi de marile intreprinderi romanesti, investitorii italieni investesc in Romania, in principal, sub forma IMM-urilor (Saunier, 2004), fiind atrasi, in general, de avantajele sistemului de productie in lohn, orientandu-se spre sectoarele unde exista o forta de munca ieftina, relativ calificata si valoare adaugata scazuta, cum ar fi: textile, pielarie, lemn (Saunier, 2004; Ambasada Italiei la Bucuresti, 2005). In prezent, investitiile italiene au o pondere insemnata in totalul capitalului strain prezent pe piata romaneasca, Italia ocupand la data de 30 iunie 2006 locul cinci in clasamentul pe tari de rezidenta a investitorilor in societati comerciale cu participare straina la capitalul social (ONRC, 2006, p. 8), numarul de firme cu capital de investitie italian fiind de 18.795 pentru perioada 1991- decembrie 2005 (ONRC, 2006, p. 26). Se remarca o concentrare geografica a investitorilor italieni in principal in judetele din nord-vestul Romaniei, mai ales in judetul Timis, unde au creat chiar districte industriale (Ambasada Italiei la Bucuresti, 2005).

La nivelul anului 2006, in Romania functionau, in domeniul textilelor, 5.743 de microintreprinderi si aproape 4.000 IMM-uri (***, Biz, 24.07.2006), in conditiile in care productia din industria textila a scazut cu 11% in 2005 fata de 2004, previziunea pentru 2006 indicand o scadere cu 20% fata de anul 2005. (***, Wall-Street, 2006). In 2005, industria textila romaneasca s-a confruntat cu o criza acuta, generata, in principal, de liberalizarea totala a importurilor din Asia – mai cu seama din China –, de aprecierea leului in raport cu euro (ceea ce a dus la scaderea veniturilor realizate din exporturi) si de presiunea crescanda a sindicatelor pentru cresterea salariilor (***, New Business, 2005). Astfel, situatia IMM-urilor din industria textila, angajate in productia de tip lohn, a fost mult ingreunata de contextul general nefavorabil, in conditiile in care aceste firme sunt practic simpli executanti, activitatea lor depinzand, de cele mai multe ori exclusiv, de comenzile primite de la diversi contractori, reinnoirea contractelor de productie fiind influentata in foarte mare masura de pretul scazut al manufacturii. In aceste conditii, proprietarii, respectiv managerii, acestor IMM-uri sunt preocupati permanent de mentinerea unui nivel cat mai mic al costurilor totale, implicit al costurilor fortei de munca. Spre exemplu, acesta a reprezentat motivul care a determinat in cazul firmei studiate de noi delocalizarea productiei din Italia in Romania.

2. DESCRIEREA SI ANALIZAREA SITUATIEI

Avand in vedere specificul investitiilor italienesti – de a concura pe piata cu costuri cat mai mici-, am ales sa ne concentram analiza privind responsabilitatea sociala interna (RSI) asupra firmei Riva Fashion, cu capital de investitie italienesc, producatoare in sistem de tip lohn, din domeniul confectiilor, metoda de cercetare folosita fiind studiul de caz, tipul de caz folosit fiind cel combinat-analitic si orientat catre decizie.

Proprietarii, respectiv managerii, acestui IMM sunt preocupati permanent de mentinerea unui nivel cat mai mic al costurilor totale, implicit al costurilor fortei de munca. Acesta a reprezentat motivul care a determinat in cazul firmei studiate de noi delocalizarea productiei din Italia in Romania. In fapt, aceasta decizie de patrundere pe piata romaneasca a fost modalitatea investitorului de a raspunde amenintarii facute de unul dintre principalii sai clienti (o bine-cunoscuta companie multinationala) cu apelarea la noi subcontractori in tari cu o forta de munca ieftina, relativ calificata – conditii ce asigura costuri de productie mici si, de aici, un pret mai mic al comenzilor facute – Romania fiind mentionata printre acestea.

Datorita mediului dinamic in care opereaza, pentru a fi eficienta si a raspunde cerintelor celui mai important client compania a fost nevoita sa implemeteze anumite schimbari, cea mai importanta fiind schimbarea tarii de productie. Acestea reprezinta surse externe de presiune in favoarea schimbarii.

Etapa I: Cazul analitic

2.2 Stabilirea ipotezei

Ipoteza noastra este aceea ca in cazul acestui IMM responsabilitatea sociala interna poate exista, dar este limitata de interesul pentru costuri cat mai scazute ca sursa de avantaj competitiv; iar in cazul in care exista, RSI nu se desfasoara, cel mai adesea, intr-o maniera formalizata/intentionata, in conditiile in care, de cele mai multe ori, IMM-urile se confrunta, in marea lor majoritate, atat cu lipsa de cunostinte in domeniul MRU, cat si cu lipsa unui departament/persoana responsabila in acest domeniu.