Structura fabricii de țigarete

INTRODUCERE

Element dinamic deosebit de complex, structura organizatorica a unei întreprinderi necesita perfectionari continue pe baza unor studii realiste. Structura organizatorica nu este data pentru totodeauna. Sub impactul schimbarilor contemporane, se produc modificari importante în continutul structurii organizatorice si se accelereaza considerabil ritmul reorganizarilor structurale.

Eficienta structurii organizatorice a unei firme depinde foarte mult de modalitatea de îmbinare si utlizare a celor patru categorii de resurse disponibile: umane, materiale, financiare si informationale. De asemenea, o structura organizatorica proiectata gresit va avea efecte negative (opuse celor dorite), constând în: cresterea cheltuielilor (cu personalul, de produs etc.), reactii întârziate fata de exigentele pietei, eventuale neîntelegeri în interiorul firmei.

Asupra modului de functionare a structurii organizatorice îsi pun amprenta atât factorii endogeni, cât si cei exogeni ai firmei.

Sansele de obtinere a unor succese în afaceri sunt mai mari atunci când firma are o structura organizatorica adecvata scopurilor stabilite si care sa se poata adapta cu usurinta la cerintele mediului în care îsi desfasoara activitatea.

Stabilirea si îmbunatatirea permanenta a structurii organizatorice este privita si ca pe o actiune apartinând functiei de conducere.

Transformarea structurii organizatorice poate avea loc în urma modificarii variabilelor organizationale, si anume: aplicarea unui alt gen de strategie, unele schimbari importante în sistemul informational, adoptarea unor noi metode si tehnici de management etc.

În ceea ce priveste personalul, locul si rolul fiecarei persoane sunt clarificate tot cu ajutorul structurii organizatorice.

Scopul lucrarii de fata ”Directii de perfectionare a structurii organizatorice” este de a prezenta – pe parcursul celor sase capitole – necesitatea, conditiile, dar si modul în care Fabrica de Tigarete Bucuresti (luata ca studiu de caz) îsi poate reproiecta structura organizatorica, astfel încât sa obtina o eficienta maxima prin înlaturarea deficientelor cu care se confrunta în prezent.

În primul capitol, structura organizatorica este abordata din punct de vedere conceptual si metodologic. Problemele urmarite au fost: definirea conceptului de structura organizatorica, prezentarea componentelor acesteia, parametrii de caracterizare, factorii de influenta, principiile care stau la baza proiectarii unei structuri organizatorice, documentele de formalizare, etapele de parcurs în vederea proiectarii sau reproiectarii structurii, precum si metodele ce se utilizeaza pentru cresterea flexibilitatii structurii organizatorice.

Al doilea capitol face o prezentare a diferitelor tipuri de structuri organizatorice ce pot fi întâlnite în întreprinderi. Pentru aceasta s-au folosit sase criterii, si anume: morfologic, specializarea activitatilor si divizarea pe compartimente, exercitarea autoritatii în organizatie, capacitatea de adaptare la mediu, structurarea activitatilor si concentrarea autoritatii, influenta predominanta exercitata de anumite parti ale structurii. Tot în acest capitol se regaseste si o prezentare a unor forme degenerate de structuri organizatorice, numite “sisteme patologice”, ce pot lua nastere în urma încercarii de transformare a unei structuri mecaniciste în una de tip organic.

Descrierea generala a firmei studiate este prezentata în capitolul trei al acestei lucrarii. În elaborarea acestui capitol au stat la baza urmatoarele: istoricul societatii, caracterizarea generala, descrierea procesului tehnologic, retehnologizarea, pietele de desfacere, furnizorii si concurentii, precum si analiza evolutiei economico-financiare a firmei.