Structura impozitelor datorate statului

CAPITOLUL 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE

Impozitele reprezintă cea mai importantă formă de prelevare către stat a unei părţi din veniturile şi averea contribuabililor, iar utilitatea lor directă constă în contribuţia majoră a acestora la finanţarea serviciilor publice pe care autorităţile publice au obligaţia să le asigure societăţii. Scopul instituirii impozitelor derivă aşadar din necesitatea finanţării nevoilor autorităţilor publice, ale căror funcţii şi sarcini evoluează permanent.

Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în scopul acoperirii cheltuielilor publice.

Analizând această definiţie, se pot extrage câteva caracteristici fundamentale ale impozitului, sintetizate astfel:

- impozitul este o contribuţie bănească – caracterul pecuniar

- caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora este o sarcină impusă tuturor persoanele fizice şi juridice care obţin venituri dintr-o anumită sursă sau posedă acelaşi gen de avere.

- sumele plătite cu titlu de impozit sunt nerambursabile (caracterul definitiv);

- nu presupune contraprestaţii directe şi imediate din partea statului, în schimbul acestora plătitorii nu pot solicita Statului un serviciu de valoare egală sau apropriată.

- dreptul de a institui impozite îi aparţine statului, drept exercitat prin intermediul puterii legislative şi uneori prin intermediul organelor locale ale puterii de stat (caracterul juridic); Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de interes naţional, general, iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale.

- impozitul, alături de alte surse, este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se efectuează pentru satisfacerea nevoilor generale, impozitele având, deci, o utilitate publică (caracterul financiar);

Taxa reprezintă suma de bani plătită de un contribuabil în schimbul anumitor contraservicii prestate acestuia de către anumite instituţii sau entităţi publice.

Aspectele ce deosebesc esenţial impozitele de taxe sunt:

- dacă în cazul impozitelor nu există un raport direct şi imediat între transferul de valoare efectuat şi serviciul public furnizat, în schimb, în cazul taxelor acest raport derivă din obligativitatea furnizării serviciului public solicitat de contribuabil ca urmare a efectuării transferului de valoare;

- spre deosebire de impozite, care odată colectate de stat se depersonalizează, fiind utilizate global la acoperirea unor servicii publice generale, taxele sunt colectate de instituţiile statului în vederea furnizării unor servicii publice speciale, solicitate de contribuabili;

- încasarea impozitelor se face de către stat cu o anumită regularitate, stabilită reglementat, spre deosebire de încasarea taxelor ce nu presupune o anumită frecvenţă.

De regulă, cuantumul taxei este mai mare decât valoarea contraserviciilor şi de aceea se apreciază că taxa încorporează anumite elemente de impozit.

Astfel în ţările dezvoltate ale lumii prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, statul preia la buget între 40% şi 50% din PIB, iar în ţările în curs de dezvoltare între 30 şi 40 %.

1.1 IMPOZITELE – DEFINIRE, CARACTERISTICI, IMPORTANTA

Impozitul este definit ca fiind plata bănească obligatorie, generală şi definitivă, efectuată de persoanele fizice şi juridice în favoarea bugetului statului în cuantumul şi la termenele precis stabilite de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat.

Caracteristicile fundamentale ale impozitului sunt următoarele:

- caracterul pecuniar, impozitul este în general o prelevare bănească deoarece persoanele fizice efectuează către autorităţile de stat, în funcţie de anumite criterii, transferuri de putere de cumpărare în vederea acoperirii cheltuielilor publice;

- caracterul obligatoriu, este vorba despre o prelevare impusă şi încasată de stat, şi nu de o prelevare cu caracter voluntar;

- caracterul fără contraprestaţie imediată şi directă, nu există o contraprestaţie directă căci nu este preţul unui serviciu primit, dar există o contraprestaţie indirectă sub forma utilizării serviciilor publice;

- caracterul definitiv, deoarece puterea de cumpărare odată tansferată de către contribuabil, nu mai poate fi restituită de stat;

- caracter financiar, impozitul serveşte la acoperirea cheltuielilor publice.