Tehnica operațiuniilor bancare

CAPITOLUL I. CARACTERISTICILE SISTEMELOR DE PLĂŢI

1.1 Sistemul de plăţi, funcţii şi elemente componente

Conform Committee for Payment System Secretariat, din cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale, sistemul de plaţi nu reprezintă altceva decât un set de aranjamente pentru descărcarea obligaţiilor asumate de agenţii economici cu ocazia achiziţionării de resurse financiare ori reale, prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, în virtutea faptului că nu sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani. Această definiţie prezentată anterior a sistemului de plăţi este larg acceptată de către organismele internaţionale şi totodată de băncile centrale din cadrul Uniunii Europene.

Sistemul de plăţi este acel sistem care cuprinde, de regulă, un set de instrumente, proceduri bancare şi sisteme de fonduri cu scopul facilitării circulaţiei monetare."

Sistemul de plăţi are la bază două funcţii complementare:

• intermedierea tranzacţiilor

• garantarea schimburilor.

Intermedierea este asigurată de băncile comerciale şi de alţi agenţi nonbancari (companii de plăţi, brokeri, poştă) care se ocupă de realizarea serviciilor de transfer de fonduri şi de stingerea obligaţiilor de plată.

Garantarea este asigurată în final de banca centrală prin deschiderea de conturi centralizate ale băncilor comerciale care sunt şi un mecanism de garantare a tuturor decontărilor din economie, precum şi prin sistemul de împrumutător de ultimă instanţă.

Principala trăsătură a sistemului actual de plăţi din România este crearea unui cadru legal omogen, bazat pe noile legi mancare” .

Elementele componente ale unui sistem de plăţi sunt: instituţiile care furnizează servicii de plăţi, diverse forme de creanţe transferate, metodele şi mijloacele de transfer, mesajele şi canalele de comunicaţie.

În general, un sistem de plăţi are forma unei piramide cu mai multe trepte. Pe prima treaptă (la bază ) se află masa persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce dau naştere la obligaţii de plată. Populaţia reprezintă sursa primara de economisire în societate care face depozite şi acceptă serviciile băncilor pentru activitatea cu amănuntul. Persoanele juridice sunt companiile care desfăşoara activităţi economice, altele decât cele cu bani, precum şi instituţiile publice şi cele nonprofit. A doua trepta o constituie sistemul bancar la care agenţii au conturi sau unii agenţi nonbancari specializaţi (brokeri, poşta). Preferinţa persoanelor fizice şi juridice pentru bănci este dererminată de creanţele asupra acestora (depozitele) care au caracter de lichiditate iar transferurile se pot efectua imediat şi la întreaga valoare. Treapta a treia o constituie casele de compensatţe care pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul băncii centrale. Treapta a patra este agentul de decontare, una din băncile de prim rang din economie sau în unele cazuri acest rol îl îndeplineşte chiar banca centrală. Ultima treaptă este banca centrală care are rolul de supraveghetor, împrumutator de ultimă instanţă şi garantor.