Țintirea directă a inflației și adoptarea cotei unice - mixul de politici

Batalia cu inflatia

Notiuni teoretice despre inflatie

Inflatia reprezinta un dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior. Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore, strans legate intre ele: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Discrepanta dintre masa monetara si oferta de bunuri este considerata un exces de de mijloace de plata sau de putere de cumparare nominala fata de cantitatea de buuri oferite, sensibil mai mica. Asupra naturii si cauzelor inflatiei nu exista un punct de vedere unitar, dar se subliniaza intotdeauna caracterul lor complex, multifactorial. Masurarea inflatiei ridica numeroase probleme. Adesea, marimea inflatiei sete relevanta prin indicele cresterii preturilor si indicele scaderii puterii de cumparare a banilor. Daca se tine seama insa de natura inflatiei, marimea sa poate fi cel mai bine redata prin decalajul, diferenta sau ecartul dintre cererea agregata absoluta nominala si oferta agregata reala de bunuri care poate fi realizata in conditiile date. Acest de calaj se determina absolut, ca diferenta intre cele doua marimi, si relativ, ca aport. Daca decalajul creste, inflatia se accelereaza si invers. Dupa amplitudinea, marimea sau intensitatea sa, inflatia este:

 taratoare sau latenta – caracterizata printr-o crestere a preturilor cu 3-5% anual;

 deschisa sau declarata – caracterizata prin cresterea preturilor cu 6-10% anual;

 galopanta sau hiperinflatie – caracterizata prin cresterea preturilor cu peste 15% anual.

Inflatia contemporana are trei caracteristici fundamentale: este generala, afecteaza toate tarile, insa in proportii diferite; este determinata atat de cauze interne , cat si de cauze externe fiecarei tari; este durabila, crescatoare sau descrescatoare. Efectele inflatiei sunt si ele complexe, remarcandu-se ca intensitatea, formele si evolutia lor sunt diferite pe tari si perioade. Se remarca, mai intai, cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. In proportii moderate si in anumite conditii ele pot contribui la cresterea economica, la eliminarea unitatilor economice neperformante si la transformarea lor, pun de acord capactitatile de productie cu nevoile de consum, reorienteaza resursele spre activitatile cele mai valorizatoare. Inflatia, care se caracterizeaza prin efecte predominante de acest gen, este denumita, adesea, inflatie de crestere sau de prosperitate, dar aceasta nu inseamna ca nu are si efecte negative. Inflatia de crestere este opusa, de regula, inflatiei de penurie, ale carei efecte sunt predominant negative, desi nu pentru toti membrii societatii si nu in aceeasi masura. Inflatia de penurie este de mare intensitate, imposibil de controlat, determina dezorganizarea economiei, descurajeaza investitiile, diminueaza substantial consumul celor cu venituri mici si fixe, mareste riscul in activitatea economica si face sa decada societatea civila in ansamblul ei. Ca dezechilibru macroeconomic, inflatia a fost si ramane un proces cu efecte preponderent negative pe termen lung in economia reala, indiferent de intensitatea sa la un moment dat.

Inflatia in Romania

Inflatia ramane principalul punct critic al economiei romanesti. Neindeplinirea acestui criteriu presupune lipsa sustenabilitatii procesului de macrostabilizare economica.

In cazul Romaniei, din date statistice, reiese ca in perioada 1990-2003, in economia noastra predominanta a fost slumptflatia (Stare de hiperinflatie si reducerea drastica a PNB si PIB real, somaj cronic, de masa, conjugate cu alte dezechilibre grave interne si externe), in cel putin 6 ani si anume:

 in 1990 – rata inflatiei 37,7% si rata reala a PIB -5,6%

 in 1991 - rata inflatiei 222,8% si rata reala a PIB -12,9%

 in 1992 - rata inflatiei 199,2% si rata reala a PIB -8,8%

 in 1997 - rata inflatiei 151,6% si rata reala a PIB -6,1%

 in 1998 - rata inflatiei 40,6% si rata reala a PIB -4,8%

 in 1999 - rata inflatiei 54,8% si rata reala a PIB -1,2%

In ceilalti ani Romania s-a confruntat cu fenomenul de stagflatie, in care rate inalte ale inflatiei sunt corelate cu cresteri modeste ale PIB. Maximul inflatiei a fost atins in decembrie 1993 cand rata anuala a inflatiei a fost de 295,5%. (vezi Grafic 1)

Grafic 1: Evolutia ratei inflatiei in Romania in perioada 1990-2008

sursa: www.insse.ro

Principalele cauze ale mentinerii inflatiei cronice (cu rate inalte si pe o perioada lunga de timp) in Romania au fost, conform majoritatii specialistilor in domeniul economic, intarzierile in domeniul privatizarii si in domeniul liberalizarii preturilor. Alte cauze pot fi : lipsa unui climat concurential in sectorul utilitatilor publice (dominat de monopoluri de stat), un management defectos corelat cu lipsa constrangerilor bugetare in cazul intreprinderilor de stat. Datorita acestor rate ridicate a inflatiei procesul de macrostabilizare in Romania a intampinat o serie de dificultati.

Obiectivul central al politicii de macrostabilizare este acela de a asigura stabilitatea preturilor, iar rolul central in realizarea acestuia in revine bancii centrale. In acest context, conform statutului BNR, “obiectivul fundamental al Bancii Nationale Romane este asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor”.