Vinuri Nisporeni

1.1. Date generale privind economia Republicii Moldova

În tranziţia la economia de piaţă cu opţiuni polarizate de obiective ferme şi elemente cheie ale transformărilor instituţiilor publice şi a statului de drept, sunt necesare reforme radicale în toate domeniile vieţii sociale şi economice. Reducerea decalajelor în economie se poate aborda direct, prin asigurarea condiţiilor juridice şi funcţionale necesare mecanismelor de piaţă şi concentrarea acţiunilor de reformă în anumite sectoare.

Transformările legislative şi instituţionale de bază s-au iniţiat în Republica Moldova, în ritm alert, după prăbuşirea sistemului comunist şi adoptarea legislaţiei privind reorganizarea sectorului de stat, organizarea procesului de privatizare al întreprinderilor şi a activităţii bancare, care definesc economia de piaţă.

Pentru anul 2004 se urmăreşte consolidarea macroeconomică, ce presupune aplicarea unor politici fiscale monetare şi comerciale prudente.

Pentru realizarea unei creşteri economice durabile, bazată pe export şi pentru a asigura competiţia pe piaţa CSI, se vor adopta şi promova programe şi măsuri menite să conducă la creşterea calităţii producţiei. O atenţie deosebită se va acorda sprijinirii inovării, transferului de tehnologie şi de know-how managerial, precum şi pregătirii condiţiilor pentru îndeplinirea cerinţelor legale de liberă circulaţie a bunurilor.

Promovarea creşterii exporturilor trebuie să se facă respectând acordurile internaţionale ale Republicii Moldova cu ţările partenere, prin programe şi măsuri de întărire a competitivităţii producţiei naţionale şi prin valorificarea opţiunilor pe care le oferă pieţele din Comunitatea Statelor Independente, România şi Uniunea Europeană, urmărindu-se creşterea ponderii schimburilor comerciale în aceste zone, în comerţul exterior al republicii.

Necesitatea consolidării stabilităţii se manifestă şi la nivelul microeconomic, iar activitatea agenţilor economici, în prezent, se desfaşoară într-un mediu caracterizat prin instabilitate economică şi socială.

În acest context, trebuie evidenţiate trăsăturile şi condiţiile în care acţionează un agent economic, în cadrul economiei de piaţă:

• economia de piaţă asigură resursele prin relaţii directe între agenţii economici, cu un anumit grad de incertitudine şi de risc, în vânzarea-cumpărarea produselor în condiţii de concurenţă;

• gradul de instabilitate al preţurilor, cu precădere, la materii prime de bază este determinat de natura resurselor şi de elementele conjuncturale existente la un moment dat;

• politicile naţionale de protejare şi asigurare a resurselor materiale şi energetice limitate, inclusiv şi cele strategice;

• cadrul general de asigurare şi gestionare al resurselor, în vânzarea rezultatelor producţiei; identificarea celor mai eficiente căi de asigurare materială şi de livrare a produselor, de modernizare şi înnoire a structurii de fabricaţie, de îmbunătăţire a sistemului de gestiune a resurselor, de cointeresare-stimulare a lucrătorilor, de întărire a disciplinei de muncă etc.;

• schimbările frecvente, la intervale scurte de timp, în structura şi dimensiunea cererii de consum, precum şi oferta de resurse materiale şi energetice;

• rolul cercetării ştiinţifice în vederea creării de noi tehnologii de prelucrare şi valorificare a materiilor prime;

• crearea de rezerve proprii, de lungă durată, de utilitate economică, în caz de penurie sau fluctuaţii nefavorabile ale preţurilor la resursele materiale.

Un fenomen generator de instabilitate este evoluţia inflaţiei, iar reducerea acesteia reprezintă un obiectiv care presupune relansarea economiei, reducerea costurilor, un management performant, dezvoltarea investiţiilor şi stimularea muncii în condiţii concurenţiale de piaţa,

Desfăşurarea procesului de producţie asigură trecerea din sfera producţiei în cea a consumului şi, pe această bază, refacerea elementelor materiale şi financiare consumate anterior.

Prin activitatea de desfacere-livrare a produselor se realizează trecerea la categoria marfă, ceea ce asigură legătura dintre producţie şi consum.

Activităţile de marketing (cercetare, politici de produs, de preţ, de distribuţie şi promovare, planificarea vânzărilor şi, implicit, a producţiei) sunt coordonate în mod coerent şi consistent.