Analiza Eficacității în Fotbalul Intern și Internațional prin Prisma Modului și Locului de Realizare a Șutului la Poartă

CAP. I: INTRODUCERE

1.1 Prezentarea temei în literatura de specialitate

De la apariţia sa şi până în prezent, jocul de fotbal a parcurs o lungă perioadă

de dezvoltare şi progres, cunoscând în ultimele decenii acumulări şi transformări care au dus la crearea unui sport competitiv de înaltă clasă, cu puternice tendinţe de afirmare în ierarhia internaţională.

Fotbalul este practicat în prezent pe toate meridianele globului fiind un

mijloc de manifestare îndrăgit de toate categoriile de vârstă, dar mai ales de copii şi adolescenţi.

Având un puternic efect legat de activitatea sportivă, jocul de fotbal, datorită formulei de instruire din ce în ce mai perfecţionate, bazându-se pe aportul ştiinţelor generale şi speciale (fiziologie, biologie, psihologie etc.)a atins în ultimul timp, un grad înalt de dezvoltare.

Fotbalul a evoluat pozitiv şi datorită acumulărilor înregistrate în conţinutul pregătirii fizice, tehnice, tactice, aceşti factori fiind dezvoltaţi până la limite superioare, unii pe seama altora, creând şcoli de fotbal şi echipe, care în dorinţa afirmării şi câştigării unor poziţii fruntaşe în ierarhia europeană şi mondială, au contribuit nemijlocit la propulsarea acestui frumos joc sportiv.

Datorită acumulărilor în timp şi a inovaţiilor tactice în special, în ultimii ani au avut loc prefaceri de concepţii decisive, care au generat transformări importante în formarea şi stabilirea sistemelor de joc.

Ca fenomen social, supunăndu-se aceloraşi legi de dezvoltare, fotbalul a urmat şi continuă să urmeze o linie ascendentă.

În evoluţia sa istorică a trecut prin diferite stadii, facând salturi calitative determinate de cerinţele mereu crescânde cu privire la practicarea unui joc din ce în ce mai organizat, mai dinamic, mai spectaculos şi mai competitiv.

De la o etapă la alta, în conţinutul jocului propriu-zis, s-au produs modificări datorită complexităţii problemelor pe care le îmbracă fotbalul, metode de antrenament din ce în ce mai judicioase, mai perfecţionate, inovaţii aduse de antrenori şi jucători în tehnica şi tactica jocului, toate acestea producând schimbări în dinamica jocului, care au dat o mai mare spectaculozitate meciurilor, mai ales la nivel internaţional.

Aceste fenomene , de altfel normale, au făcut ca fotbalul contemporan să aibă o cu totul altă înfăţişare decât cel practicat cu câteva decenii în urmă.

La baza dezvoltării fotbalului stau o serie de factori care contribuie la progresul acestui sport, factori care justifică orientarea spre direcţii de dezvoltare în viitor.

Raţiunea şi mai ales stăpânirea perfectă a procedeelor tehnice şi tactice au luat locul acţiunilor întâmplătoare. Jocul organizat se bazează acum pe raţionament, pe un puternic spirit constructiv, forţele fiind mai bine repartizate pe toată suprafaţa terenului de joc, ceea ce duce la schimbări calitative în procurarea continuă a tehnicilor care sunt în permanentă căutare de noi mijloace şi procedee din ce în ce mai perfecţionate.

Eforturile la care sunt supuşi azi jucătorii de fotbal, pentru a fi competitivi în jocuri, pot fi învinse numai dacă antrenamentele sunt bine dirijate şi răspund cerinţelor jocului modern.

De aceea problemele pe care le ridică jocul şi antrenamentul sunt studiate în profunzime şi în toată complexitatea lor, ajungându-se la studii şi analize prin înregistrări manuale şi video, pentru găsirea de căi şi forme adecvate în perfecţionarea procesului de instruire.

Se poate demonstra că fotbalul de mare performanţă este o exprimare individuală şi colectivă a fenomenului "ARTĂ", dacă pregătirea prin antrenamente este făcută în mod ştiinţific, bazată pe reguli care susţin creşterea calitativă a acestui joc.

De mare importanţă pentru viitorul acestui joc rămân selecţia şi pregătirea copiilor, care trebuie să devină rezervorul de cadre pentru marea performanţă şi încadrarea talentelor în angrenajul echipelor mari, aşa cum se petrec lucrurile la alte sporturi.

1.2 Scopul şi importanţa teoretică şi practică a lucrării

Consider ca important stabilirea cuantumului de instruire pentru cei care vor

lucra în condiţii apropiate de joc cu mijloace stabilite (eşalonate), comparativ cu cei care se pregătesc în mod întâmpător.

Tema abordată este aparent cunoscută datorită faptului că literatura de specialitate indică atât biomecanica lovirii mingii cu piciorul şi cu capul cât şi unele mijloace de învăţare şi perfecţionarea a acestor elemente tehnice.

Desigur acest lucru este cunoscut şi poate fi individualizat în învăţarea elementelor respective, însă în formele analitice şi nu în condiţiile în care le reclamă jocul actual, pentru a fi utile şi mai ales la îndemâna unor situaţii cât mai variate pe care jocul le reclamă.

Dacă învăţarea şi perfecţionarea celor 2 elemente tehnice diferită de la o şcoală la alta, să vedem cum aceste 2 elemente sunt tratate în diferite zone ale jocului:

- în Brazilia copiii joacă fotbal de la vârsta de 5-6 ani organizat, pe terenuri

virane şi mai ales pe plăji, formându-şi o tehnică adecvată jocului şi vârstei, iar din marea masă de copii care sunt angrenaţi în joaca cu mingea apar talente pe care cluburile le cizelează în continuare şi le încorporează în echipele de juniori, iar în continuare de la 14-15 ani în echipele de seniori;

- în Anglia elevii din şcoală joacă fotbal de la vârsta de 7-8 ani fiind conduşi de profesori de educaţie fizică şi sport sau de alţi specialişti, având la dispoziţie multe terenuri şi participând la jocuri interşcolare, de unde cei mai buni sunt selecţionaţi pentru cluburile de performanţă încă de la vârsta de 11-12 ani;

- în ţările africane copiii joacă fotbal de la vârste fragede întrucât o mare

parte din aceştia nu urmează cursuri şcolare şi unde mai mult pe maidane sau terenuri virane se joacă după posibilităţi. Cu toate aceste condiţii vitrege şi necorespunzătoare, chiar şi din aceste categorii de copii se ivesc talente care practică mai târziu fotbalul de performanţă.