Elemente de Execuție

Argument

Automatica cuprinde totalitatea metodelor si a mijloacelor tehnice prin care se stabilesc legaturi corespunzatoare intre instalatiile tehnologice si dispozitive anume introduse, astfel incat conducerea proceselor de productie sa se desfasoare fara interventia directa a omului.

Principalele avantaje ale automatizării constau în:

- creşterea productivităţii muncii;

- îmbunătăţirea calităţii muncii;

- reducerea efortului intelectual depus de oameni în cadrul procesului de producţie.

În structura oricărei instalaţii automatizate se disting:

- instalaţia tehnologică;

- dispozitivul de automatizare;

Automatizarea proceselor de productie se realizeaza prin sisteme automate, formate din elemente componente, care se realizeaza in schemele functionale, simbolizate printr-un dreptunghi.

Fiecare astfel de element cumuleaza urmatoarele proprietati:

- reprezinta o unitate fenomenologica sau functionala bine definita si relativ simpla, ca de exemplu un motor sau transformator electric, o pompa sau un ventilator, o termorezistenta sau un tahogenerator, un robinet sau o clapeta de gaze, un cuadripol electric sau un bloc electronic;

- poseda cel putin un semnal de intrare si unul de iesire (elementul de comparatie are cel putin doua semnale de intrare si un semnal de iesire), ca de exemplu: tensiuni electrice, forte, temperaturi, presiuni, concentratii chimice, deplasari rectilinii sau unghiulare;

- transferul semnalelor este unidirectional, intodeauna de la intrare spre iesire. La un termocuplu, de exemplu, semnalul de intrare este temperatura (in grade c), iar cel de la iesire este tensiunea (in mV) si nu invers;

- semnalul de iesire depinde numai de semnalul de intrare si de structura elementului. Aceasta dependenta se exprima, de obicei, fie pe cale analitica (ecuatii diferentiale sau algebrice), fie grafoanalitica(curbe, diagrame).

Cap. 1. Caracterizare generală S.R.A

1.1.Clasificarea S.R.A.

Clasificarea SRA se face în raport cu unele criterii:

a) In raport cu principiul de functionare:

- SA conventionale sisteme de urmarire, pentru care i prezinta o comportare intamplatoare (deci necunoscuta in raport cu timpul).

- SA specializate, care asigura, pe langa conditia a = 0 sau alte conditii mai severe de incadrare a functionarii, in anumiti indicatori de performanta impusi. In categorie se grupeaza SA adaptive, optimale sau extremale.

b) In raport cu variatia in timp a lui i(t), sistemele de reglare automata se impart in:

- SRA de stabilizare, daca i(t) = constant, ca de exemplu in cazul mentinerii constante a nivelului de lichid dintr-un rezervor, a turatiei unui motor electric a tensiunii la borne unui generator.

- SRA cu program variabil, daca i(t) variaza dupa o lege prestabilita, ca de exemplu temperatura intr-un cuptor electric,puterea activa a unui grup electrogen.

- SRA de urmarire, daca i(t) prezinta o evolutie in timp necunoscuta aprioric, ca de, care asigura anularea, sau tinand sa anuleze abaterea de reglaj a =i-r (unde i se considera semnalul de intrare si r se considera semanlul de reactie). In aceasta categorie se includ si sistemele de reglare automata, pentru care i prezinta o comportare predeterminata ( deci cunoscuta in raport cu timpul )si exemplu urmarirea unei tinte mobile, sau urmarirea unei concentratii chimice, functie de o perturbatie intamplatoare.

c) In raport cu marimea inertiilor instalatiei tehnologice, Sa se pot grupa:

- SA pentru procese lente, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu instalatiile chimice, termoenergetice.

- SA pentru procese rapide, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu actionarile electrice, reglarea tensiunii generatoarelor electrice.

d) In raport cu numarul semnalelor de intrare si de iesire se deosebesc:

- SA monovariabile, avand un singur semnal de intrare si de iesire;

- SA multivariabile, avand mai multe semnale de intrare si de iesire.

e) In raport cu numarul circuitelor de reactie (de obicei negativa), se pot grupa in:

- SA cu un singur circuit de reactie;

- SA cu mai multe circuite de reactie, care pot fi incrucisate sau neancrucisate.

f) In raport cu comportarea liniara sau neliniara a elementelor componente, se pot clasifica in:

- SA liniare, avand toate elementele componente liniare. Un element liniar respecta principiul superpozitiei efectelor, iar dependenta semnalului de iesire fata de intrare se defineste prin ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti. Daca acesti coeficenti depind si de timp, elementul se considera tot liniar, dar variant in timp;

- SA neliniare, contin cel putin un element neliniar. Un element neliniar nu respecta principiul superpozitiei efectelor. Deoarece elementele neliniare prezinta o mare diversitate, ele se considera a fi definitiv altfel decat prin ecuatii diferentiale liniare, cu coeficenti,sau variabili in raport cu timpul.