Proiectarea unui Casetofon

1. MEMORIU JUSTIFICATIV

Înregistrarea magnetică a sunetului a căpătat o mare răspnândire în ultimele decenii datorită avantajelor pe care le are faţă de înregistrarea mecanică a sunetului .

Dintre aceste avantaje se pot menţiona următoarele : simplitatea înregistrării, combinată cu posibilitatea de control a calităţii prin redarea simultană; calitatea înaltă concretizată printr-o bandă largă a semnalelor înregistrate la distrorsiuni neliniare mici; folosirea multiplă a benzilor magnetice prin ştergerea înregistrărilor anterioare; redarea imediată a programului înregistrat; uşurinţa manipulării casetelor audio .

Datorită folosirii unor circuite integrate specializate, gradul de complexitate al unui casetofon a scăzut, concomitent cu scăderea preţurilor acestora şi o creştere a calităţii.

În prezent, casetofonul este un aparat electronic care lipseşte în tot mai puţine case.

Cunoaşterea mai bună a blocurilor funcţionale care intră în componenţa unui casetofon, cunoaşterea proceselor care au loc în timpul înregistrării şi redării unui program sonor, precum şi particularităţile care apar în fiecare bloc funcţional m-au determinat sa aleg această temă de proiect.

2. INTRODUCERE

Casetofonul este un aparat mixt de înregistrare şi de redare a unui program audio, care utilizează drept suport o bandă magnetică. Banda magnetică trece prin faţa a trei capete magnetice.

Capul de ştergere are rolul de a aduce banda într-o stare neutră, de cele mai multe ori de demagnetizare.

Capul de înregistrare produce o magnetizare permanentă a benzii, funcţie de modulaţia audio de înregistrat.

Capul de citire este sediul unei tensiuni induse de variaţiile fluxului creat prin mişcarea benzii magnetice prin faţa sa.

Capetele magnetice au aceeaşi construcţie de bază : miez magnetic cu întrefier şi bobinaj. Concepţia şi dispoziţia benzii şi a capetelor este în aţa fel încât înregistrarea este longitudinală. Capul de înregistrare are şi un întrefier posterior în scopul linearizării circuitului magnetic.

Înregistrarea magnetică a sunetului se bazează pe magnetizarea variabilă a unui purtător de material feromagnetic ( banda magnetică ) ce se deplasează prin faţa unui electromagnet ( capul de înregistrare ) în bobina căruia circulă un curent de audiofrecvenţă proporţional cu programul informaţional sonor ce urmează a fi imprimat.

Materialul feromagnetic ce a devenit purtătorul informaţiei sonore capătă o magnetizare remanentă. Pentru a reda informaţia sonoră înregistrată, banda magnetică se deplasează prin faţa altui magnet ( capul de redare ) în bobina căruia se induce o tensiune electromotoare de amplitudine variabilă în funcţie de caracteristica magnetică remanentă a benzii înregistrate. Amplificat şi apoi redat de un difuzor , semnalul electric astfel obţinut reface programul sonor înregistrat.

Înregistrarea magnetică poate fi ştearsă după dorinţă, iar banda magnetică se poate utiliza la o nouă înregistrare, ceea ce conferă avantajul principal al înregistrărilor magnetice . Ştergerea se bazează pe fenomenul de magnetizare şi demagnetizare succesivă a corpurilor magnetice.

Acest fenomen are loc atunci când corpul feromagnetic se găseşte într-un câmp alternativ a cărui amplitudine creşte şi apoi descreşte până la zero. Fiecare element al benzii magnetice ( pelicula feromagnetică ) care intră în zona întrefierului cu o stare de magnetizare iniţială oarecare, este supus unui câmp magnetic alternativ. Amplitudinea acestui câmp creşte iniţial până la maxim şi apoi descreşte până la zero datorită repartiţiei câmpului în întrefier şi deplasării continue a benzii. Fiecare particulă feromagnetică este deci supusă unor cicluri de magnetizare care în final descresc până la zero.

Pentru ştergere se impune ca valoarea maximă a magnetizării în fiecare ciclu să scadă lent, ceea ce implică utilizarea unei frecvenţe a câmpului magnetic de ştergere ridicate, situată în intervalul 50 ÷ 150 kHz.

Sistemul de înregistrare magnetică nu poate prelua o dinamică oricât de mare a programului sonor. Nivelul maxim este limitat de neliniaritatea caracteristicii de magnetizare a benzii, care introduce distorsiuni puternice la nivele mari. Nivelul minim este limitat de tensiunea de zgomot a sistemului care este datorată în special imperfecţiunii benzii.