Relee

În structura sistemelor automate se întâlneste o mare varietate de elemente electrice si electronice de comutatie, utilizate la comutarea circuitelor electrice în scopul realizarii comenzilor si a stabilirii, respectiv întreruperii curentului electric în circuitele energetice.

Releul este un aparat care comuta, sub actiunea marimii de intrare, unul sau mai multe elemente de comutatie de mica putere în scopul comenzii altor elemente.

Cele mai simple relee se compun dintr-un element de intrare I, denumit uneori si element sensibil, un element comparator K si un element de executie E cu una sau mai multe iesiri (figura 1).

Figura 1.

Notiunea de releu a fost atribuita unui ansamblu ce cuprinde unul sau mai multe contacte (normal inchise si/sau normal deschise) actionate de un flux magnetic ce trece prin miezul unei bobine. Acesta este releul electromagnetic. Notiune de releu electronic a fost atribuita unui circuit, prevazut cu un traductor, ce urmareste o anumita marime fizica (temperatura, timp, tensiune, flux luminos etc.) capabil sa-si schimbe starea la o valoare prestabilita a marimii urmarite. De cele mai multe ori, scopul fial era de a inchide (sau a deschide) contactele unui releu electromagnetic, functie de nivelul valorii marimii existente comparativ cu cea programata. Folosirea in circuit a releelor electromagnetice era obligatorie si din acest motiv, aceste circuite au luat denumirea de “relee electronice”. Bineinteles ca au fost montaje care au avut functia de “releu” fara a avea circuite electronice inglobate si putem sa dam aici ca exemplu un releu de timp, avand ca traductor un ansamblu mecanic, iar contactele releului electromagnetic fiind actionate de acest ansamblu. Tot

releele electronice reprezinta si anumite circuite care nu au neaparat releu electromagnetic la partea

de iesire, ci pot avea alte elemente de executie: tiristor, triac etc. Partea de circuit electronic care simuleaza releul electromagnetic se numeste releu static. Un astfel de releu este compus dintr-un circuit de curent mic, care se aseamana cu infatisarea bobinei releului electromagnetic si face si o separatie de circuitul de forta (de obicei cu optocuploare) pe care se afla un triac cu rol de comutator.

In ceea ce priveste componenta acestor circuite, putem spune ca ele contin un traductor, un circuit electronic si un element de executie (releu, tiristor etc.). Practic, cu aceste relee electronice se poate face masurarea unor marimi fizice. Deosebirea fata de un aparta de masurat, pentru o marime fizica oarecare, este ca releul electronic are o stare sub o valoare prescrisa, iar peste aceasta valoare are o alta stare. Practic, un releu electronic se comporta mai degraba ca un comparator de marimi fizice. Din cauza acestui lucru, fata de aparatele de masurat, releele electronice nu necesita traductoare pretioase in sensul liniaritatii raspunsului lor pe anumite intervale. Din partea traductorului se cere totusi fidelitate, adica sa raspunda mereu la fel, sa nu prezinte fenomenul de histerezis.

- functia de masurare a unor valori (ce pot fi de cele mai multe ori reglabile) ale marimilor fizice (curent, timp, flux luminos, flux magnetic, temperatura etc.)

- functia de supraveghere si control. Aceasta functie este indeplinita atunci cand releul respectiv face parte dintr-un sistem automat de urmarire si reglare a unei marimi fizice. El este cel care preia informatia referitoare la marimea de iesire, comandand oprirea sau pornirea actiunii marimilor fizice respective. In aceasta situatie, releele electronice fac parte integral dintr-un sistem electronic mai mare denumit regulator.

A. CLASIFICAREA RELEELOR

Se face dupa mai multe criterii, si anume:

- dupa natura elementului de executie:

- relee cu contacte;

- relee fara contacte (statice);

- dupa marimea de intrare:

- relee de current;

- relee de tensiune;

- relee de impedanta;

- relee de putere;

- relee de temperature;

- relee de turatie;

- dupa principiul de functionare:

- relee electromecanice (electromagnetice, magnetoelectrice, de inductie, magnetice, termice)

- relee electronice;

- dupa modul de conectare se deosebesc:

- relee primare, la care marimea de intrare se aplica direct;

- relee secundare, conectate prin intermediul unui transformator de curent sau de tensiune;

- relee actionate prin intermediul altor relee (relee de timp, relee intermediare, relee de semnalizare);

- dupa modul de actionare asupra obiectului comandat:

- relee cu actiune directa;

- relee cu actiune indirecta;

- dupa valoarea marimii de intrare la care actioneaza:

- relee maximale, a caror actionare are loc când valoarea marimii de intrare devine egala sau depaseste o anumita valoare maxima, dinainte stabilita;

- relee minimale, care actioneaza în momentul când valoarea marimii de intrare devine egala sau mai mica decât o anumita valoare minima, dinainte stabilita;

- relee diferentiale, a caror actionare are loc când diferenta valorilor a doua marimi aplicate la intrare devine, în valoare absoluta, mai mare decât o valoare dinainte stabilita.

B. CARACTERISTICILE RELEELOR

Principalele caracteristici ale releelor sunt:

- caracteristica intrare-iesire

- caracteristica de timp.

Ca pentru orice dispozitiv, prin caracteristica intrare-iesire se întelege functia:

Xe = f(Xi) ,

unde: Xi este marimea de intrare;

Xe este marimea de iesire.