Impactul surselor regenerabile asupra instalațiilor de transport și distribuție

1. Generalităţi

Energia a reprezentat în toate timpurile şi în toate zonele şi ţările din lume o problemă esenţială, ca factor de dezvoltare economică şi socială. Progresul unei naţiuni depinde de abilitatea acesteia în utilizarea resurselor proprii de energie, astfel încât să întărească competitivitatea economiei, să protejeze mediul ambiant, precum şi să menţină securitatea naţională. Pentru elaborarea unei strategii naţionale în scopul unei dezvoltări durabile este esenţială înţelegerea corectă a complexităţii pe care o reprezintă acest concept.

De-a lungul timpului, conceptul dezvoltării durabile a evoluat, astfel încât acesta cuprinde în prezent diferite moduri de abordare, respectiv următoarele obiective: economic, social şi ecologic, precum şi rolul important al pieţei internaţionale asupra viitorului economic al oricărui stat din lume.

Consiliul Mondial al Energiei a examinat cu competenţă evoluţia în domeniul energiei la nivel mondial, de-a lungul ultimelor decenii, publicând două rapoarte, intitulate "Energia pentru lumea de mâine Obiectivul acestor rapoarte a fost de a trasa, pe baza experienţei acumulate pe parcursul ultimelor decenii, în termenii analizei, un set de acţiuni mai clare de politică energetică, pentru a se putea atinge următoarele ţinte:

- Depăşirea lipsei de energie oriunde ar apărea aceasta în lume.

- îmbunătăţirea calităţii şi a fiabilităţii livrărilor de energie către consumatorii alimentaţi cu energie electrică.

- Minimizarea impactului negativ asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor datorat dezvoltării producerii, transportului şi distribuţiei de energie electrică.

În prezent, necesităţile energetice la scară mondială sunt acoperite, în principal, din următoarele resurse primare:

• Cărbuni;

• Hidrocarburi (petrol şi gaze naturale);

• Resurse hidroenergetice şi eoliene;

• Combustibili nucleari;

• Biomasă.

De menţionat faptul că, în ultimele decenii, consumul mondial de energie primară şi de energie electrică a înregistrat cea mai înaltă rată de creştere din istoria omenirii. Practic, acest consum s-a dublat într-un interval de 15-16 ani.

Într-o economie din ce în ce mai globalizată, strategia energetic a unei ţări se realizează în contextual evoluţiilor şi schimbărilor actuale care au loc pe plan mondial.

Ţările în curs de dezvoltare, în special China şi India, dar şi cele cu economii în tranziţie, exercită o mare presiune asupra cererii de energie la nivel mondial, datorită creşterii economice şi a schimbărilor structural din economie. Practic, în intervalul 1994-2004 aceste ţări şi-au dublat cererea de petrol, iar în anul 2006 au depăşit 20 mil de barili pe zi, ceea ce reprezintă aproximativ 40% din cererea mondială de petrol. Astfel, ponderea cererii de resurse primare de energie s-a schimbat, în sensul că cererea ţărilor cu economii în curs de dezvoltare a evoluat de la 22% în 1970 la 39% în 2003, prognozele indicând că aceste state, la orizontul anilor 2030 as putea să domine cererea de energie.

Cererea totală de energie la nivelul anului 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în anul 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susţine un nivel actual de consum doar până în 2040, iar cele de gaze natural până în 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani, chiar la o creştere a nivelului de exploatare a acestora. Prognozele indică o creştere economic în ultimii ani, ceea ce va implica evident un consum sporit de resurse energetic.

Din punct de vedere al structurii consumului de energie primară la nivel mondial, evoluţia şi prognoza de referinţă realizată de Agenţia Internaţională de Energie (IEA) evidenţiază pentru următoarea decadă o creştere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar şi a gazelor naturale, care va depăşi cărbunele.

De asemenea, se estimează că aproximativ un sfert din nevoile de resurse energetic primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de cărbune. Simultan cu creşterea consumului de energie va creşte implicit şi consumul de cărbune.

Evidenţierea evoluţiei privind cererea de energie pe plan mondial până în anul 2030 este prezentată în figura 1, pentru diferite surse primare.

Figura 1

Creşterea cererii de energie, combinată cu factori geopolitici, în special situaţia din Orientul Mijlociu, au determinat în prima decadă a secolului XXI creşterea preţului ţiţeiului care a indus sîşi cresteri ale preţurilor gazelor naturale. Un alt factor care a determinat creşterea preţului la produse petroliere pe plan mondial a fost lipsa capacităţilor de rafinare, problema care necesită identificarea unor soluţii pe termen mediu si lung. La toate acestea s-a adaugat şi tendinţa manifestata de unele state, de suplimentare a stocurilor, pentru a face faţă situaţiilor de criză.