Izolații termice

Diferenta de temperatura dintre doua medii,diferite sau identice din punct de vedere structural, implica automat manifestarile fenomenului de transfer termic.

Cele doua medii pot fi separate prin pereti omogeni sau neomogeni sau se pot afla in contact direct.In calculele necesare dimensionarii structurilor termoizolatoare pentru cladiri,peretii ce separa interiorul cladirii de exterior sunt,de cele mai multe ori,pereti plani neomogeni formati din diferite materiale.

Tot de regula,acesti pereti sunt strabatuti de fluxul termic dupa o directie perpendiculara pe planul pe care il formeaza.

Valoarea acestui flux termic se masoara in Wati si caracterizeaza nivelul pierderilor de caldura din locuinte pe timpul anotimpului friguros.Daca,la un moment dat, temperatura interioara ajunge sub valuarea temperaturii exterioare,din cauza cresterii acesteia fluxul termic isi schimba sensul urmarind insa aceeasi directie.(anexa 1)

Atunci cand temperatura exterioara este mai scazuta decat temperatura interioara,temperatura peretelui la interior este mai scazuta decat temperature camerei(Tsi<Ti).Chiar si temperatura la exteriorul peretelui difera de temperatura mediului exterior fiind ceva mai ridicata (Tse>Te).De marimea fluxului termic ce steabate peretii depinde cantitatea de caldura ce se pierde pe timpul iernii dar si nivelul temperaturii in incaperi pe timpul verii.La randul,fluxul termic este direct influentat de rezistentele termice ale straturilor materiale pe care la parcurge.

Materialele cu o rezistenta termica foarte ridicata sunt numite materiale termoizolatoare.

Rezistena termica este inversul conductivitatii termice a materialului respectiv.

Dupa cum se vede, densitatea fluxului termic ce strabate peretele neomogen influenteaza direct pierderea de caldura de la interior catre exterior.

Se pune intrebarea firesca daca pierderiile acestea de caldura pot fii oricat de mari

si care sunt posibilitatiile de ale limita cat mai drastic. Raspunsul este unul singur:

natura materialelor din care sunt obtinute elementele unuei constructii ce separa interiorul

acesteia de mediul inconjurator este factorul principal care determina marimea fluxului

termic. Atunci cand discutam de transferul termic, dintre multitudinea de caracteristici

fizice si chimice ale materialeleor de constructie ne intereseaza doar caracteristica

denumita CONDUCTIVITATE TERMICA(?) si care se masoara in W/mK. Materialele

cu o conductivitate termica ridicta sunt considerate materiale termoconductoare

(ex: metalele) iar cele cu o conductivitate termica redusa sunt cunosctute sub denumirea

generica de izolatoare termice sau termoizolatoare.

Desi metodologia de aplicare a termoizolatie este aceeas pentru fiecare material

in parte, la constructiile existente numarul solutiilor disponibile este mai redus in comparatie

cu cladirile in curs de proiectare. Daca, la acestea din urma, solutia plasarii stratului

termoizolant in interiorul zidului care poate fi din caramida, beton, BCA, etc. este frecvent

adaptata, ea nu se poate aplica si cladirilor deja construite. La acestea solutia aplicarii

izolatiei pe exterior este cea mai aplicata. Placarea peretilor prin interior cu materiale

termoizolante are dezavantajul ca reduce suprafetele incaperilor si nu acopera grosimile

planseelor si plafoanelor care sunt niste punti termice importante.

MATERIALE TERMOIZOLANTE

Sunt cunoscute sub aceasta denumire toate materialele care au un coeficient de

conductivitate termica sub 0,25 Kcal/m h grad.

Dupa natura componentelor , materialele termoizolante se clasifica in materiale anorganice si

materiale organice.

Materialele anorganice pot fi materiale celulare coerente formate dintr-o matrice solida

in interiorul careia se afla o intreaga retea de capilare cu aer, multe dintre ele complet inchise.

Sticla celulara este unul din exemple. O alta categorie de materiale anorganice este reprezentata

de materiale granulare necoerente cum ar fi, de exemplu perlitul. Granulele de perlit, inglobate

in masa unui liant chiar fara proprietati termoizolatoare deosebite, pot constitui, pe ansamblu,

un termoizolator important. In sfarsit, din randul materialelor termoizolatoare anorganice

fac parte si materialele fibroase, cunoscute fiind vata de sticla si vata minerala.

Aici este cazul sa lamurim confuzia care se face adesea intre vata minerala si vata de sticla

in sensul ca si una si cealalta sunt nominalizate drept vata de sticla. Deosebirea este aceea

ca materiile de la care se porneste difera: roca si sticla nu au compozitii chimice identice.

Materialele termoizolante organice se clasifica, dupa structura astfel:

-materiale coerente, fibroase sau nefibroase, in a caror structura intra anumite materii organice

inglobate in masa unui liant. In acesta categorie intra placile PFL, placile si cochiliile din pluta etc.