Cuprins
- CAPITOLUL 1. Supratensiuni de trăsnet .Aspecte generale
- 1.1. Noţiuni introductive.
- 1.2. Producerea supratensiunilor.
- CAPITOLUL 2. Parametrii trăsnetului
- 2.1. Parametri cu caracter general.
- 2.2. Parametri de impact ai trăsnetului.
- CAPITOLUL 3. Tensiuni de ţinere ale echipamentelor din structura unei staţii electrice
- CAPITOLUL 4. Protecţia staţiilor electrice împotriva loviturilor directe ale trăsnetului
- 4.1. Determinarea zonei de protecţie a unui paratrăsnet.
- 4.2. Modul de amplasare a paratrăsnetelor şi alegerea tipurilor lor.
- 4.3. Nomograme pentru calculul zonelor de protecţie ale paratrăsnetelor individuale.
- CAPITOLUL 5. Protecţia instalaţiilor electrice împotriva undelor de supratensiune de trăsnet, care se propagă pe liniile electrice aeriene
- 5.1. Supratensiuni atmosferice induse.
- 5.11. Determinarea supratensiunilor atmosferice induse.
- 5.2. Caracteristici ale supratensiunilor de trăsnet conduse care pot acţiona asupra echipamentelor unei staţii electrice.
- 5.2.1. Modelul probabilist privind solicitarile electrice ale echipamentului din staţie datorită supratensiunilor de trăsnet.
- 5.2.2. Modelul determinist privind solicitarile electrice ale echipamentului din staţie datorită supratensiunilor de trăsnet.
- 5.3. Cerinţe impuse la alegerea schemei de protecţie
- 5.4. Metode şi mijloace de reducere a supratensiunilor de trăsnet conduse de liniile racordate la barele unei staţii electrice.
- 5.4.1. Protecţia staţiilor de 750 şi 400 kV.
- 5.4.2. Protecţia staţiilor de 220 şi de 110 kV
- 5.4.3. Protecţia staţiilor electrice şi a posturilor de transformare de medie tensiune
- 5.5. Protecţia liniilor electrice aeriene împotriva supratensiunii atmosferice
- 5.5.1. Utilizarea conductoarelor de protecţie .
- 5.6. Comportarea liniilor electrice aeriene la supratensiuni datorate loviturilor directe de trăsnet.
- 5.7. Circuite echivalente de calcul în punctul de cădere a trăsnetului.
- 5.8. Inductivitatea unui stâlp
- CAPITOLUL 6. Dispozitivele de protecţie contra supratensiunilor
- 6.1. Descărcătorul cu rezistenţă variabilă (DRV).
- 6.2. Descărcătorul cu oxizi metalici .
- 6.2.1. Folosirea descărcătoroarelor cu oxizi metalici la protejarea LEA.
- 6.3. Descărcătoare tubulare (DT).
- 6.4. Eclatoare de protecţie (EP).
- 6.5. Poziţia descărcătorului în staţie.
- CAPITOLUL 1
Extras din proiect
Supratensiuni de trăsnet. Aspecte generale
1.1. Noţiuni introductive
Supratensiunea se defineşte ca fiind orice tensiune a cărei valoare de vârf depăşeşte valoarea de vârf a tensiunii celei mai ridicate pentru echipament.
Supratensiunea poate apărea între fază şi pământ, depăşirea referindu-se la valoarea sau între faze, când referinţa este .
Supratensiunile sunt întotdeauna fenomene tranzitorii şi pot fi caracterizate în mod esenţial, de exemplu, prin trei parametri şi anume amplitudinea, forma şi frecvenţa de apariţie.
Aceasta nu exclude separarea lor în două mari clase după cauza care le-a produs:
▪ când cauza nu aparţine schemei sau elementelor de funcţionare ale reţelei, supratensiunile se numesc externe, pentru că ele iau naştere în urma unor manifestări orajoase, atmosferice.
▪ când cauza aparţine reţelei, supratensiunile se numesc interne.
Spectrul de frecvenţă al supratensiunilor atmosferice conţine componente de frecvenţă foarte ridicate, de la mai multe zeci de kHz la câţiva MHz. Nivelul lor nu este în mod direct legat de tensiunea nominală a reţelei.
Conform terminologiei specifice solicitărilor electrice, se pot distinge trei clase de supratensiuni:
1. Supratensiuni temporare- cele care apar la deconectarea sarcinii generatoarelor sau în cazul apariţiei defectelor însoţite de puneri la pământ. Durata acestor supratensiuni oscilante cu frecvenţa industrială este relativ lungă, variind între 0,1 s şi câteva ore. În general nu depăşesc u.r, astfel încât nu sunt periculoase pentru funcţionarea reţelei, fiind totuşi importante pentru dimensionarea descărcătorului.
2. Supratensiuni tranzitorii- cele de scurtă durată, de câteva milisecunde sau mai puţin, oscilante sau nu, puternic amortizate.
Aceste supratensiuni se împart în:
- supratensiuni cu front lent (supratensiuni de comutare): cele care apar în timpul manevrelor de comutaţie şi în majoritatea cazurilor se prezintă sub formă de oscilaţii puternic amortizate, cu durata a frontului de 20…500 , o durată a spatelui 20 ms, frecvenţe de până la câţiva kiloherţi şi amplitudini de până la 3 u.r. Un caz special îl constituie comutarea circuitelor inductive, când durata frontului supratensiunii este în domeniul 0,1…10 , iar amplitudinea poate atinge 4 u.r.
- supratensiuni cu front rapid (supratensiuni de trăsnet): cele care au la origine descărcările electrice din atmosferă. Îşi ating valoarea maximă într-un interval de 0,1…20 , pentru ca apoi sa scadă, de asemenea foarte rapid, durata semiamplitudinii fiind < 300 . În reţelele de tensiuni din domeniul I (pentru care tensiunea cea mai ridicată pentru echipament nu depăşeşte 245 kv), amplitudinea acestor supratensiuni poate ajunge până la 10 u.r.!
- supratensiuni cu front foarte rapid: cele care îşi ating maximul în 0,1 , au o durată < 3 ms şi prezintă, suprapuse, oscilaţii de frecvenţe înalte plasate în domeniul 30 kH…100 MH.
3. Supratensiuni combinate (temporare, cu front rapid, cu front foarte rapid): constau din două componente aplicate simultan între fiecare dintre cele două borne ale unei izolaţii transversale ( fază-fază sau fază-pământ) sau longitudinale (contactul deschis al unui aparat de comutare). De regulă se denumesc în conformitate cu componenta care prezintă amplitudinea cea mai mare.
1.2. Producerea supratensiunilor
Supratensiunile atmosferice sunt rezultatul descărcărilor electrice apărute pe timpul manifestărilor oragioase ale atmosferei. Lovitura de trăsnet cade pe obiectele de înalţime mare situate sub norii de furtună.
Supratensiunile atmosferice pot apărea în urma loviturii directe a trăsnetului în instalaţiile electroenergetice de înaltă tensiune, linii şi staţii sau ca urmare a unei descărcări undeva în vecinatatea acestora.
În urma celor două procese apar supratensiuni atmosferice directe sau indirecte-induse.
Descarcarea prin trăsnet în unul dintre elementele metalice ale instalaţiilor care compun reţelele, cum ar fi: conductor de protecţie, stâlp al liniei, conductor activ, paratrăsnet tija, reprezintă injectarea unui curent, impactul unei cantităţi de sarcină foarte mare într-un timp scurt.
Ca urmare a proceselor electrice care se petrec în circuitul în care se află elemetul metalic lovit, apar pe aceasta creşteri de tensiune, care se propagă pe conductoarele liniilor în stânga şi în drepata punctului lovit, constituind undele de supratensiune atmosferică directe (cazul a).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Supratensiuni de Trasnet.doc