Analiza comparativă a paradisurilor fiscale

I INTRODUCERE

1.1. Conceptul de paradis fiscal

Termenul propriu-zis de paradis fiscal este preluat din limba engleza, de la cuvântul tax-haven, care înseamna refugiu. Acest refugiu era pentru contribuabili, pentru asi adaposti averile de fiscalitatea confiscatoare a tarilor lor de origine. Radacinile istorice ale paradisului fiscal le identificam în Grecia antica, unde, pentru a scapa de taxa de 2 % asupra importurilor si exporturilor, comerciantii se muta în insulele

învecinate marelui oras. In Evul Mediu, orasul Londra este scutit de toate impozitele.

În 1889 a doua banca ca marime din Canada, Bank of Nova Scotia, si-a dechis o agentie în Caraibe si în Jamaica pentru a permite clientilor sa beneficieze de avantajele fiscale si financiare în operatiuni de comert international. Dupa al doilea Razboi Mondial importanta paradisurilor fiscale a crescut. Printre altii, americanii - specialisti în societati multinationale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea pretului de transfer a profitului între societatile fiice straine si societatea mama prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile astfel neimpozitate, au servit la reinvestirea si înnoirea mijloacelor de productie.

In perioada contemporana, la începutul sec XXI, volumul operatiilor de capital derulate în tari-paradis sunt evaluate la 1.600 de miliarde de dolari SUA, dupa cum afirma reprezentantii Organizatiei Natiunilor Unite.

Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care nu percep impozite, ori impozitele sunt reduse pe toate categoriile de venituri sau doar pe unele, un nivel ridicat de secret bancar sau comercial, cerinţe minime din partea Băncii Centrale şi nici un fel de restricţii asupra schimburilor valutare

Paradisul fiscal este considerat ”un fel de sanctuar econimic, un oras modern sau un refugiu pentru cei asupriti, de legile fiscale din propriile tari”. Oamenii pot sa-si mute averile lor in paradisuri ficale si sa evite confiscarea unei parti a acestora de catre guvern prin taxe, sau sa evite controlul asupra schimburilor sau pur si simplu sa scape de regimuri totalitare.

Majoritatea paradisurilor ficale sunt amplasate in imediata apropiere a marilor si oceanelor, sunt state mici sau teritorii autonome cu un plasament exotic si o populatie redusa.

Scopul utilizarii paradisurilor fiscale este simplu: “sa platesti mai putinsi sa câstigi mai mult”.

1.2. Caracteristici ale paradisurilor fiscale

O jurisdictie trebuie sa indeplineasca cateva din urmatoarele caracteristici pentru a putea fi considerata paradis fiscal:

-Impozite reduse sau chiar inexistente- Devenind rezidenti ai tarii paradis fiscal, sau instalându-si sediul societatii sau alta entitate juridica, ei beneficiaza de taxele si impozitele tarii respective, deci veniturile si beneficiile vor fi impozitate mult mai redus decât în tarile lor de provenienta. Multe din jurisdicţiile considerate paradisuri fiscale impun impozite numai asupra unor categorii de venituri, acestea fiind foarte reduse comparativ cu ţările de origine a celor ce folosesc paradisurile fiscale. Lipsa impozitelor pe venituri face parte dintr-o politică de atragere a băncilor şi corporaţiilor economico-financiare din străinătate.

-Secretul. Cele mai multe dintre ţările considerate paradisuri fiscale asigură protecţia informaţiilor bancare şi comerciale, ele refuzând să spargă zidurile din jurul secretului bancar, chiar şi atunci când este vorba de comiterea unei grave încălcări a legilor unei ţări.Aceste jurisdicţii oferă reguli restrictive de secret sau confidenţialitate persoanelor care fac tranzacţii, îndeosebi cu băncile, fiind prevăzute sancţiuni penale pentru încălcarea secretului bancar.

-Activitatea bancară tinde să joace un rol mai important în economia unui paradis fiscal decât în economia unei ţări care nu este considerată ca atare. Cele mai multe ţări considerate paradisuri fiscale, dezvoltă o politică de încurajare a activităţilor bancare externe, făcând distincţie de regim juridic dintre acestea şi cele ale locuitorilor autohtoni.

-Stabilitate politica si econimica, datorata in mare parte faptului ca cele mai cunoscute paradisuri fiscale sunt teritorii dependente ale unor puternice, prospere si foarte stabile state

-Dispun de acorduri fiscale in vederea evitarii dublei impuneri a veniturilor; se urmareste asigurarea reducerii impozitului aplicat in mod normal investitiilor straine fata de cele din tarile semnatare si isi adapteaza permanent legislatia fiscala in concordanta cu evolutia acesteia in plan interanational

-Ofera avantaje fiscale, comparativ cu alte entitati juridice,societatilor care îsi stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care îsi au rezidenta pe teritoriul acestora, în scopul atragerii societatilor în expansiune, atragerii de capital si stimularii aparitiei de activitati necesare asigurarii echilibrului economic si social;

-lipsa controlului asupra sursei de provenienta a banilor;

-rapiditatea derulării operatiunilor economice si comerciale;

-absenta unui control asupra operatiunilor comerciale de schimb

-Asigurarea unor elemente de infrastructura absolut necesare in domeniul cailor de comunicatie: telefon, servicii aeriene, servicii hotelier, etc .

Aceste caraceteristici ofera avantaje fiscale care nu ar putea fi obtinute de utilizatorii sai în tarile de rezidenta. Astfel tarile paradis îsi asigura sursele de capital necesare expansiunii economice si echilibrului social.