Analiza comparativă privind dinamica și structura cheltuielilor publice România și Italia

Capitolul 1

1.Cadrul conceptual al analizei cheltuielilor publice

Cheltuiala publica in sens juridic semnifica o plata a unei sume de bani din fonduri publice,legata de crearea si functionarea entitatilor publice si infaptuirea activitatilor cu caracter public, inclusiv a celor derulate prin intreprinderile cu capital de stat.

Cheltuiala publica in sens economic desemneaza procese si relatii economice de repartitie a produsului intern brut, concretizate in alocarea si utilizarea resurselor banesti pentru realizarea de obiective considerate de interes public, fie la nivel national, fie la cel al colectivitatilor locale, inclusiv al entitatilor publice operative.

Cheltuielile publice reprezinta o componenta fundamentala a finantelor publice care constitue in esenta un grup de relatii si procese economice in forma baneasca, prin care are loc distribuirea si utilizarea efectiva a fondurilor financiare publice.

Cheltuielile publice se manifesta, atat sfera activitatilor nemateriale, cat si in cea a activitatilor materiale. Ele se concretizează prin finantarea de actiuni si/sau obiective de interes public care au un continut preponderent social-cultural si de servicii generale, inclusiv de aparare nationala, dar pot avea si unul economic. De-a lungul timpului continutul cheltuielilor publice s-a diversificat continu corespunzător mutatiilor survenite in planul activitatii institutiilor si al rolului statului, ajungandu-se la conturarea unui sistemu complex,ce inglobeaza si cheltuieli menite sa serveasca drept instrumente de influentare asupra evolutiei societatii.

Clasificarea cheltuielilor publice dupa diferite criterii face posibila cunoasterea continutului economic si rolului diferitelor categorii de cheltuieli, precum si structura lor în cadrul unor clasificatii bugetare adecvate. Principalele criterii generale de clasificare a cheltuielilor publice sunt de doua tipuri, si anume: administrative si economice.

Dupa rolul pe care cheltuielile publice îl au în înfaptuirea reproductiei sociale, acestea sunt grupate astfel: cheltuieli reale sau negative si cheltuieli economice sau pozitive.

Cheltuielile reale reprezinta un consum de produs national, si nu au ca efect crearea de venit national. Cheltuielile reale au un caracter neproductiv si se refera la: întretinerea aparatului de stat, plata dobânzilor si comisioanelor la împrumuturile de stat, întretinerea si dotarea cu armament si tehnica de lupta a armatei etc.

Cheltuielile economice au un caracter productiv si se concretizeaza în: investitii efectuate de stat pentru înfiintarea de noi întreprinderi, modernizarea întreprinderilor existente, construirea de drumuri, poduri si, în general, dezvoltarea infrastructurii.

Cheltuielile economice au drept consecinta crearea de produs national, având efecte favorabile asupra procesului de ansamblu al reproductiei sociale.

Clasificatia economica se bazeaza pe folosirea a doua criterii de grupare: primul, conform careia cheltuielile se împart în: cheltuieli curente (de functionare) si cheltuieli de capital (cu caracter de investitii); al doilea, împarte cheltuielile în cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative si cheltuieli de transfer (de redistribuire).

Cheltuielile curente sunt cele care asigura buna functionare si întretinere a institutiilor publice. Ele reprezinta un consum definitiv de produs intern brut iar sumele cheltuite trebuie sa se reînnoiasca anual, având ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor publice.

Cheltuielile de capital (de investitii) se concretizeaza în achizitionarea de bunuri destinate sferei productiei materiale sau dotarii sferei nemateriale (institutii publice) cu active fixe, care duc la dezvoltarea si modernizarea patrimoniului public.

Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative cuprind în general remunerarea serviciilor, a prestatiilor si a furniturilor necesare bunei functionari a institutiilor publice sau achizitionarii de mobilier, aparatura si echipamente.

Cheltuielile de transfer reprezinta trecerea unor sume de bani de la buget la dispozitia unor persoane juridice (institutii cu activitati autofinantate, întreprinderi productive), unor persoane fizice (pensionari, someri, studenti, elevi etc.), sau a unor bugete ale administratiilor locale. Din acest unghi de vedere, ele pot avea un caracter economic (subventii, prime pentru stimularea exportului, restructurarea unor activitati economice etc.) sau un caracter social (burse, pensii, ajutoare si alte indemnizatii), inclusiv finantarea unor actiuni de importanta deosebita efectuate prin intermediul administratiilor publice locale.