Analiza mediului intern și extern al unei entități bancare - BCR

Analiza mediului intern si extern a unei

entitati bancare

Rezumat: Mediul extern are două componente majore şi anume: macromediul si micromediul. Macromediul este reprezentat de factorii demografici, politici, sociali, culturali, economici, tehnologici şi internaţionali în contextul cărora organizaţia îşi desfăşoară activitatea. Micromediul sau mediul specific cuprinde toţi acei actori care sunt influenţaţi în mod nemijlocit de activitatea entitatii bancare (stakeholders), şi anume: acţionari, angajaţi, consumatori, concurenţa, furnizorii, piaţa forţei de muncă, agenţii guvernamentale sau neguvernamentale.

Mediul intern este constituit din elemente care exprima fizic resursele de care dispune entitatea bancara: materiale, financiare si umane.

Cunoaşterea elementelor de mediu intern si extern este vitală pentru orice entiate bancara, pentru că, de fapt, a cunoaşte mediul intern înseamnă a cunoaşte punctele forte şi punctele slabe care definesc acea organizaţie, iar mediul extern înseamnă, de fapt, oportunităţi şi ameninţări.

Keywords: micromediul, clienti, concurenti, furnizori, prestatorii de servicii, detinatorii de interese, macromediul, mediul economic, mediul politico-legislativ, mediul cultural, mediul tehnologic, resurse materiale, resurse umane, resurse financiare, potentialul comericial, potentialul productiv, capacitatea financiara, potentialul managerial

Introducere

Într-o lume din ce în ce mai globalizată, în care consumatorii deţin o putere tot mai mare şi îşi schimbă preferinţele tot mai frecvent, în care concurenţa se desfăşoară în termeni tot mai agresivi, în care legislaţia, cultura, mediul economic şi social sunt tot mai complexe şi mai dinamice, în care angajaţii s-au emancipat şi au dobândit o mare putere de negociere pe piaţa fortei de muncă, orice entitate economica trebuie să conştientizeze aceste schimbări pentru a putea supravieţui şi a avea succes. Într-un fel sau altul, aceste tendinţe influenţează activitatea oricărei organizaţii, astfel că interdependenţa dintre organizaţii, văzute ca sisteme aflate în permanent schimb de resurse şi informaţii cu mediul, respectiv mediul cu care acestea interacţionează, este decisivă pentru succesul organizaţiilor.

În consecinţă, orice organizaţie contemporană trebuie să cerceteze, să cunoască şi să valorifice condiţiile pe care le regăseşte în mediu, încercând să se integreze cât mai eficient în acesta. Dacă asupra mediului intern organizaţia poate exercita o influenţă aproape deplină, în sensul construirii unui avantaj competitiv viabil pe baza resurselor din acest mediu, factorii de mediu extern pot fi şi ei influenţaţi într-o oarecare măsură, dar oricum, ei trebuie luaţi în calcul de către manageri la stabilirea strategiei organizaţiilor pe care le conduc. Pe de altă parte, orice organizaţie trebuie să fie conştientă că mediul extern este parte componentă a existenţei sale. Ca atare, absenţa unei raportări permanente la condiţiile de mediu, atât cele interne, cât şi cele externe, poate fi fatală pentru orice organizaţie, indiferent de dimensiunea acesteia, de domeniul de activitate sau de puterea sau succesul acesteia.

1. Analiza mediului extern

Mediul extern are două componente majore şi anume: macromediul si micromediul. Macromediul este reprezentat de factorii demografici, politici, sociali, culturali, economici, tehnologici şi internaţionali în contextul cărora organizaţia îşi desfăşoară activitatea. Micromediul sau mediul specific cuprinde toţi acei actori care sunt influenţaţi în mod nemijlocit de activitatea entitatii bancare (stakeholders), şi anume: acţionari, angajaţi, consumatori, concurenţa, furnizorii, piaţa forţei de muncă, agenţii guvernamentale sau neguvernamentale.

I. Micromediul

Componentele mediului extern cu care o entitate bancară intră în relaţii directe, permanente şi puternice dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale, formează micromediul acelei entităţi.

a) Clientii

Clienţii sunt cei ce apelează la serviciile băncilor. Un client este o persoană fizică sau juridică care beneficiază sau va beneficia de serviciile băncii, cum ar fi, de exemplu cei ce apelează la o bancă pentru a schimba valuta. Clientul este cel ce are cont la bancă.

Nu există o definiţie consacrată a “clientului “. Se pot face, însă, câteva precizări despre clienţi, precizări care vor ajuta la schiţarea unei definiţii a clientului din punct de vedere al băncilor.

Clienţii pot fi definiţi dupã următoarele caracteristici:

- termenul de client presupune că este o persoană juridică sau fizică care are o relaţie de afaceri cu banca;

- clienţii apelează din când în când, la una din unităţile băncii, pentru a solicita efectuarea de operaţiuni specifice;

- clienţii folosesc unele sau toate serviciile oferite de bănci.

Există diferite tipuri de clienţi care fac afaceri cu o bancă. Tipurile de clienţi diferite au nevoi diferite. Pentru un bancher este deosebit de important:

- să recunoască diferitele tipuri de clienţi;

- să identifice tranzacţiile necesare pentru fiecare tip de client;

- să cunoască prevederile legale existente pentru diferitele tipuri de clienţi.

Clienţii pot fi împărţiţi, din punct de vedere juridic, în două categorii: persoane juridice si persoane fizice. Persoanele juridice pot fi, la rândul lor grupate în funcţie de forma de proprietate, forma juridică de organizare si tipul de activitate economicã (afaceri). Majoritatea conturilor în România sunt deţinute de cãtre persoane juridice.

În ceea ce priveste conturile bancare ale persoanelor juridice, trebuie precizat ca fiecare bancă, pe baza prevederilor legii privind activitatea bancară si-a elaborat reglementări proprii (norme) privind deschiderea si operarea în aceste conturi. Aceste reglementãri sunt într-o continuă îmbunătăţire, pentru a veni în întâmpinarea cererilor unei economii de piaţă în dezvoltare. Legile si actele normative se publică în ţara noastrã în Monitorul Oficial. În acelasi timp este foarte importantă cunoasterea normelor interne ale băncilor.

Este important pentru o bancă să stie dacã un client-persoanã juridicã reprezintă o societate comercialã corect constituită din punct de vedere legal, înainte de a face afaceri cu el.

În calitatea lor clienţi ai băncii‚ societăţile comerciale trebuie sã respecte cerinţele stabilite de bancă, cu privire la deschiderea si funcţionarea conturilor bancare ale acestora. Astfel societăţile comerciale ce deschid conturi bancare li se solicitã o serie de documente din care să reiasă forma lor de organizare juridică, denumirea societăţii, tipul activităţii desfăsurate, valoarea capitalului societăţii, specimenele de semnături pentru persoanele îndreptăţite sã efectueze operaţiuni în cont si altele.