Argumente cu Privire la Cauzele și Consecințele Declanșatoare ale Inflației

Introducere

Încă din momentul apariţiei banilor în economia de schimb, inflaţia s-a manifestat cu intermitenţă în toate etapele de dezvoltare a societaţii, pentru a atinge punctul culminant în secolul XX, concomitent cu renunţarea la etalonul – aur aflat la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui mondial pe fondul crizelor economice, politice, sociale şi militare în condiţiile creşterii rolului statului în economie. Din aceste motive, subiectul se încadrează într-o problematică deosebit de importantă acum la începutul mileniului al III-lea, cînd societatea informaţională işi face tot ma simţită prezenţa în toate domeniile de activitate, când valoarea este percepută ca o informaţie despre un bun sau serviciu prin raportare la mediul economic şi când banii se dematerializează tot mai mult de la o zi la alta.

I. Inflaţia

I.1 Delimitare istorică

De-a lungul timpului, inflaţia s-a manifestat diferit, în funcţie de formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii: monede din metale preţioase, bani din hârtie convertibili în aur, bani din hârtie neconvertibili în aur.

Iniţial s-a manifestat sub forma dezvoltării mascate a monedelor din metale preţioase, acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflaţie monetaro-bănească

Inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur a fost cea de-a două formă de inflaţie. În perioada formării economiei de piaţă în Europa, tinerele state au fost preocupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale târzii, haos ce a atins cote înalte. S-a acţionat pentru sisteme băneşti stabile şi o circulaţie monetară sănătoasă (normală) acestea bazându-se pe etalonul aur.

Prăbuşirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie –inflaţia banilor de hârtie neconvenabil în aur. Acum, existenţa funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială.

Aceste forme de inflaţie au fost destul de diferite în timp şi spaţiu. Ele s-au diversificat şi mai mult o dată cu falimentul economiilor de comandă din ţările foste socialiste şi cu opţiunea lor de trecere la un nou sistem economic.

I.2 Definiţii si clasificări ale inflaţiei

În 1975, D.E.W. Laider şi M.J. Parkin definesc inflaţia ca fiind “fenomenul de crestere continuă a preţurilor sau de depreciere continua a valorii banilor”. Anterior, în 1963, M. Bronfenberner si F.D. Holzman prezentaseră patru definiţii preluate de H. Frich în lucrarea sa:

1. Inflaţia este o stare de generalizare a excesului de cerere , în care “pera mulţi bani aleargă dupa prea puţine lucruri”;

2. Inflaţia reprezintă o creştere a rezervelor bănesti sau a veniturilor, fie în suma totală, fie pe cap de locuitor;

3. Inflaţia reprezintă o creştere a nivelului preţurilor având şi următoarele caracteristici sau condiţii adiţionale: este anticipată cu lipsa de precizie; duce (prin cresterea costurilor) la noi creşteri de preţuri; este mai rapidă decat o asanumită “rată inofensivă”; se manifesta ca “fenómeno banesc”; se masoară prin preţuri nete, adica prin preţuri din care au fost scazute impozitele şi/sau este reversibilă;

4. Inflaţia reprezintă o scadere a valorii banilor în raport cu alte monede, măsurată prin cursurile de schimb valutar ori prin preţul aurului sau indicată de un exces de cerere pentru aur sau pentru valuta la cursurile oficiale.