Asigurarea lucrărilor de construcții - montaj

I Conceptul de asigurare

Asigurarea – constituie un sistem de relaţii economice, care implica aportul unui număr de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate de aceleaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure.

Economic asigurarea implică constituirea fondului de asigurare - acest fond de asigurare se constituie sub forma bănească, descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de asigurare pe seama primelor de asigurare încasate. Constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între părţi prin încasarea primelor de asigurare de către societatea de asigurare iar apoi prin plata despăgubirilor şi a indemnizaţiilor de asigurare aferente.

Financiar - asigurarea este intermediar financiar între pers fizice/juridice asigurate ce plătesc eşalonat prime de asigurare şi persoane juridice şi fizice ce au nevoie de resurse financiare.

Juridic - asigurarea trebuie să capete o forma juridică, acest lucru rezultă din contract ca ‘lege a parţilor’ şi din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă.

Premisele asigurării - rezidă în caracterul evenimentelor, fiind sistematizate astfel :

1) caracterul aleator al evenimentelor la care se refera asigurarea. Evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voinţa persoanelor implicate în asigurare. Pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie să fie posibil în viitor, cu consecinţe prevăzute, dar nesigur sub aspectul producerii, a măsurii în care poate provoca sau nu pagube şi sub aspectul localizării şi duratei.

2) caracterul evaluabil al evenimentelor: Pentru a putea fi asigurat, evenimentul trebuie să fie cuprins în cercetarea statistică, să decurgă după legile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în regulile de calcul ale probabilităţilor. Posibilitatea de evaluare a evenimentului se referă la numărul de cazuri care pot să apară şi la nivelul la care este necesară acoperirea pagubelor. Aceasta face posibilă stabilirea mărimii primelor de asigurare ce urmează a fi plătite.

3) mutualitatea reflectă constituirea şi utilizarea fondului de asigurare pe principiul « toti pentru unul, unul pentru toti ». Fondul de asigurare se constituie sub formă bănească prin contribuţiile unui număr mare de persoane în scopul înlăturării urmărilor generate de producerea evenimentului asigurat.

4) echidistanţa numerică a asiguraţilor este o cerinţă în derularea procesului de asigurare. Numărul de asigurati trebuie să fie cât mai mare din necesităţi vizând calculul primelor de asigurare, evaluarea şi dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare şi utilizarea lui eficienta.

5) echidistanţa asiguraţilor faţă de risc: Este necesară, adică se impune identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă de asigurare şi despăgubirea în acelaşi fel a asiguratului pentru o anumită categorie de riscuri.

Promovarea relaţiilor de asigurare implică condiţii subiective şi obiective.

Condiţiile subiective sunt :

a) interesul pentru asigurare

- poate fi interpretat prin simţul necesităţii de a identifica, preveni şi preîntâmpina riscurile generatoare de pagube

- se află în corelaţie cu evoluţia generală a nivelului de dezvoltare a societăţii, a nivelului de cultură şi civilizaţie;

b) suportabilitatea financiară a asigurarii

- posibilităţile financiare ale persoanelor fizice şi juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Suportabilitatea îl poate promova, bloca sau anula.

Condiţiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra sub incidenţa asigurărilor :

à să fie sporadice

à să aibă o anumită regularitate

à să aibă extensie teritorială

à să se produca în viitor.

II Piaţa de asigurări din România

Pe piaţa locală funcţionează peste 40 de companii de asigurări. Companiile care fac parte din clasamentul celor mai mari pierderi din industria asigurărilor la sfârşitul anului trecut sunt Ardaf (90,5 mil. lei), BCR Asigurări (55,5 mil. lei), Fata Asigurări (51,2 mil. lei), Groupama (37,9 mil. lei), OTP Garancia (32,1 mil. lei), Certasig (30,6 mil. lei), Eureko (19 mil. lei), KD Life (15,2 mil. lei), Omniasig Viaţă (14,2 mil. lei) şi Signal Isuna (13,7 mil. lei).

În ultimii cinci ani asigurătorii au înregistrat pierderi semnificative, acţionarii fiind nevoiţi să vină de fiecare dată cu bani de acasă.

Şi în 2009 industria asigurărilor a primit o sumă mare de la acţionari prin majorări de capital: 1,1 miliarde de lei (peste 260 mil. euro), arată raportul CSA, valoarea capitalului social total ajungând la 4 mld. lei. Faţă de 2008, însă, rezultatele asigurătorilor arată mai bine, în condiţiile în care pierderea totală a pieţei s-a redus cu 50%, până la 418,3 mil. lei (99 mil.