Aurul și moneda

I.Delimitari teoretice .

Prin etalon monetar se intelege unitatea monetara fixata si recunoscuta

de stat ce serveste ca masura a valorilor materiale ale societatii . Totalitatea dispozitiilor legale privitoare la etalonul monetar si circulatia monedei formeaza sistemul monetar .

Etalonul aur moneda.

Primul sistem monetar modern bazat pe aur este etalonul aur-moneda , frecvent denumit si forma veche a etalonului aur avand in vedere ca este specific perioadei premonopoliste a capitalismului . In lucrarile de specialitate , etalonul aur-moneda este numit si sistemul aurului in circulatie  , deoarece monedele de aur erau emise fara restrictii , circulau liber si erau disponibile pentru oricine.

Mentinerea etalonului aur-moneda presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

1. Definirea unitatii monetare (dolarul , lira, francul , leul ,etc.) in aur ; in S.U.A. dolarul era definit in raport cu aurul la 20,67 dolari pe uncia de aur , pentru a se cunoaste cu exactitate substanta valorica a unitatii monetare , respectiv cantitatea de metal pretios ce acoperea un dolar;

2. Posibilitatea baterii in cantitati nelimitate a monedelor de aur fara nici un cost suplimentar pentru posesorii de metal ( deci fara aplicarea seniorajului ) ; libera batere a monedelor insemna ca intre valoarea monedei de aur si valoarea aurului continut in moneda nu existau diferente sensibile , nu apareau prime ; acest lucru asigura ca pretul aurului sa ramana in permanenta acelasi , de 20,67 dolari pe uncie;

3. Posibilitatea topirii libere si nelimitate a monedelor de aur ;

4. Asigurarea liberei interconvertibilitati a monedelor de aur si a celorlalte tipuri de bani (de exemplu a monedelor de argint , a biletelor de banca , a banilor de trezorerie emisi de stat , etc) la paritatile stabilite ; interconvertibilitatea la paritate dadea posibilitatea ca toate categoriile de bani  monedele de aur , cele de argint si alte metale , bancnotele , etc .- sa circule in functie de nevoile economice , evitandu-se astfel situatia in care unele forme de bani san nu fie folosite in mod sistematic pe motivul ca n-ar prezenta incredere; desigur , daca toate formele de bani utilizate puteau fi liber schimbate intre ele , atunci ele prezentau acelasi grad de incredere ;

5. Permisiunea comertului liber cu aur , inclusiv a importului si exportului liber ; permisiunea importului liber de aur prevenea cresterea pretului aurului in S.U.A. peste nivelul din alte tari , iar premisiunea exportului liber de aur prevenea scaderea pretului in S.U.A. sub nivelul extern ;

Etalonul aur-lingouri.

Etalonul aur-moneda a disparut practic dupa primul razboi mondial .

In locul lui s-a instituit etalonul aur-lingouri. Deosebirile principale dintre etalonul aur-lingou si etalonul aur-moneda au fost urmatoarele :

1. Baterea monedelor aur a fort oprita si monedele de aur nu au mai circulat ca mijloc de plata;ele puteau fi insa folosite ca mijloc de tezaurizare. Aurul era vandut sau cumparat de autoritati ( in special bancile centrale se ocupa de operatiunile cu aur) la un pret fix . Partea cea mai importanta din aurul monetar , in loc sa circule ca mijloc de plata , era depozitata in tezaurele bancilor centrale sub forma de lingouri . Platile se efectuau prin alte tipuri de bani , ca bancnotele , cecurile , etc .

2. Convertibilitatea bancnotelor sau a altor tipuri de bani in aur era ingradita , nu se mai putea face la libera optiune a posesorului si in orice cantitate ceruta . Aurul monetar era vandur solicitantilor numai in forma de lingouri , mult mai grele decat monedele , deci avand o valoare mult mai mare . de exemplu , in Anglia , in perioada 1920  1930 , cel mai mic lingou care putea fi obtinut de un solicitant valora 7585 dolari , o suma impresionanta pentru acea perioada . Aurul nu era disponibil , deci , masei largi a populatiei . Pentru cei multi , bancnotele Bancii Centrale nu mai erau convertibile in aur . De acee , taranii francezi au denumit etalonul aur-lingouri din Franta interbelica drept etalonul celor bogati  .

Nu toate etaloanele monetare s-au bazat pe aur . Unele au pus pe picior de egalitate cu aurul fie un alt metal pretios cum ar fi argintul ( bimetalismul aur-argint ) fie moneda unei tari cu economie puternica ( etalonul aur-devize) . Alte sisteme nu s-au bazat catusi de putin pe aur , de exemplu , etalonul argint , etaloanele inconvertibile in metale pretioase .

Etalonul argint .

Daca in locul aurului unitatea monetara este definita in argint , ne

gasim tot in fata unui sistem monetar convertibil in metal pretios , dar fara legatura cu aurul . Toate conditiile prezentate la etalonul aur se aplica si etalonului argint . Etalonul argint a functionat intre secolele XVI  XIX , mai intai in toate tarile europene , iar apoi numai in Europa Centrala si Rasariteana .

Bimetalismul aur-argint .

Etalonul bimetalic , sau sub alta denumire etalonul dublu aur-argint, este acela in care unitatea monetara este definita atat in aur , cat si in argint . In cazul acestui etalon , apare necesitatea pastrarii unui raport fix intre cele cele doua metale. Forma clasica a bimetalismului a fost sistemul monetar al Frantei introdus prin legea din 28 martie 1803 .

Etalonul aur-devize .

Termenul etalon aur devize acopera o varietate larga de angajamente monetare . In general , se refera la acel sistem in care banii nu se schimba direct in aur , ci intr-o moneda straina care este convertibila in aur . Rezervele monetare ale tarii respective nu se tin numai in aur , ci mai ales in moneda straina convertibila in aur. Monedele convertibile in aur care sunt pastrate de celelalte tari se numesc  monede de rezerva  iar tarile care emit aceste monede se numesc  tari centru  ale acestor sisteme monetare . Cele mai importante monede de rezerva au fost : lira sterlina si dolarul S.U.A. , iar tarile centru Anglia si Statele Unite ale Americii . Se foloseste notiunea de etalon aur-devize pur pentru situatiile in care celelalte tari decat tara centru nu pastreaza rezervele de aur, ci numai moneda de rezerva . In realitate , in majoritatea cazurilor apare  etalonul aur-devize-mixt , in cazul caruia sunt pastrate in tezaurele bancilor centrale atat monede de rezerva , cat si lingouri de aur.