Cheltuieli publice pentru cultură

Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice, si anume aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinatii.Utilizarea propriu-zisa a resurselor financiare pentru infaptuirea obiectivelor cuprinse in programele guvernamentale privind activitatea sociala, economica si de alta natura, desfasurata de acestea, se reflecta in cheltuielile publice.Prin cheltuieli publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada.

Criterii de clasificare a cheltuielilor publice:

Cheltuielile publice si bugetare sunt numeroase. Facilitarea intelegerii continutului, a determinarii nivelului cheltuielilor corespunzatoare destinatiilor, a nivelului resurselor si a desemnarii beneficiarilor de avantaje create de stat pe seama eforturilor financiare ale contribuabililor, presupune clasificarea pe grupe a acestor cheltuieli, in functie de anumite criterii:

1. Clasificatia administrativa– pe criteriul instituţiilor prin intermediul cărora se efectuează cheltuieli publice (ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ teritoriale etc.);

2. Clasificatia economica - pe două criterii: al scopului în care sunt efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli publice de capital sau de investiţii);al existenţei sau nu a unei contraprestaţii (cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi cheltuieli publice de transfer);

3. Clasificaţia funcţională – pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice a) în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; b) în domeniul cercetării; c) în domeniul economic (investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi; d) în domeniul apărării şi siguranţei naţionale; e) în domeniul administrativ public central şi local; f) în ceea ce priveşte dobânzile aferente datoriei publice).

4. Clasificaţia financiară - pe criteriul momentului efectuării şi a efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive, temporare: virtuale ) şi pe criteriul forme de manifestare (cu/ fără contraprestaţie; definitive/ provizorii; speciale/ globale)

5. Clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în reproducţia socială – pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive (economice)

6. Clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. – pe criteriile:

• funcţională (cheltuielile publice sunt împărţite în cheltuieli pentru: servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte scopuri);

• economică (cheltuielile publice reprezentând un consum final şi cheltuielile publice în scopul formării brute de capital).

După criteriul funcţional, cheltuielile publice se împarte în:

• servicii publice generale

• apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

• social-culturale

• servicii şi dezvoltare publică, locuinţe mediu şi ape

• acţiuni economice

• alte acţiuni

• transferuri

• împrumuturi acordate

• plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice

• fonduri de rezervă