Confuzia ca fapt de concurență neloială în comercializarea produselor cosmetice și a parfumurilor

Istoria produselor cosmetice

Arheologii au gasit evidente ale existentei produselor cosmetice in Egipt datand mult mai inainte de anul 4000 I.C. Au gasit obiecte vechi cu farduri de ochi si dovezi ale folosirii unguentelor frumos mirositoare. In Egipt se aplica pe fata o pasta verde stralucitoare din minerale de cupru care dadea culoare si definea trasaturile fetei. Se foloseau uleiuri parfumate si se pictau sprancenele cu fard de ochi (o crema facuta din grasime de oaie si praf de plumb).

Cosmeticele grecilor erau pastrate in cutii complicate. Rujul inrosea obrajii si erau folosite pudre albe pentru indreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru, un clei combinat cu fier. Ca sa arate mai tinere, isi pictau palmele cu henna, o culoare rosu-maronie. In China si Japonia foloseau crema din praf de orez cu care isi pictau in alb fata si parul, is ismulgeau sprancenele iar dintii erau colorati in negru sau auriu. Femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O practica asemanatoare mai exista inca in India si in Nepal, unde aceasta semnifica o angrenare in viata spirituala sau religioasa. Romanii foloseau excremente de crocodil pentru noroiul din bai, faina de orz si unt pentru cosuri, grasime de oaie si sange pentru lustruirea unghiilor. Barbatii si femeile isi vopseau adesea parul in blond.

Vopselele erau foarte caustice si multi au chelit trebuind sa poarte peruci. In Italia si mai ales in Roma, folosirea alifiilor si a fardurilor a fost foarte raspandita. In numeroase pravalii de specialitate se vindeau diferite produse de parfumerie. Ovidiu, in "Arsamandi" ("Arta iubirii"), a descris folosirea unor preparate cosmetice. El a publicat si un cod al cochetariei - "Cosmeticele lui Ovidiu", acesta fiind un vechi formular de retete cosmetice. Medicul imparatului Traian a publicat si el un formular de cosmetica, reproducand in parte retetele reginei Cleopatra. Aceasta lucrare s-a pierdut in timp, dar partile ei principale au fost reproduse de catre medicul roman Galenus, intemeiatorul galenicei, arta si stiinta prepararii medicamentelor. Parfumurile si produsele cosmetice s-au bucurat in tot imperiul roman de o mare cautare.

In Evul Mediu au aparut parfumurile cu alcool vandute in Europa de cruciati. Reginele din Italia foloseau ruj de buze roz. Pe timpul reginei Elisabeta a Angliei colorarea parului in rosu era o adevarata moda. Femeile dormeau de asemenea cu bucati de carne cruda pe fata pentru prevenirea ridurilor. In Europa cosmeticele erau folosite de aristocratie, de persoanele de la curtile regale. Franta si Italia devin centrul producerii lor. Folosirea plumbului in producerea cosmeticelor a provocat multe probleme fizice si chiar moartea. Cruciatii au fost cei care au adus din Rasarit, printre altele, si diferite produse cosmetice, generalizandu-se astfel folosirea lor in toata crestinatatea. Din 1600, stiinta cosmeticaa fost raspandita intre diferite grupuri: alchimisti, barbieri, farmacisti, coafori, cameristi si chiar doamne nobile. In zilele noastre datorita marilor descoperiri ale chimiei moderne, industria parfumurilor si apoi cea a produselor cosmetice au fost revolutionate.

Cea mai larga utilizare o are rujul rosu de buze. Produsele cosmetice s-au dezvoltat odata cu industria filmului si a modei. Prima formula de deodorant a fost inventata in 1888 de un inventator necunoscut inPhiladelphia si a fost recunoscut ca fiind primul produs care previne mirosul. In 1940 Helen Barnett Diserens s-a alaturat echipei de productie a primului deodorant si la sugestia unei colege, au dezvoltat impreuna pe furis un alt deodorant numit “ball point” pen - deodorantul cu bila. Acest nou tip de aplicator de deodorant a fost testat si produs in America in 1952. Produsul a fost un succes. In 1960, fabricile de deodorante se preocupau de cum sa obtina deodorantele aerosol intr-un tub inchis. Primul deodorant aerosol a fost lansat in 1965.

Parfumul este vechi de sute de ani. Cuvantul “parfum” vine din cuvintele latine “per fume” - prin fum. Istoria parfumurilor incepe, potrivit cercetatorilor, inca din preistorie. S-au gasit multe dovezi care sustin aceasta teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care contineau esente extrase din plante si flori, asa ca se poate spune ca istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitatii.

In civilizatiile antice, de la Egipt la Grecia, parfumurile nu existau asa cum le cunoastem noi. Flori, plante aromatice si rasini: aceastea sunt primele materii prime brute care sunt dedicate cultului zeilor. Folosirea substantelor mirositoare se intensifica si produsele evolueaza rapid: fumigatii, uleiuri, balsamuri, lichioruri fermentate.

Parfumurile au fascinat dintotdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci si un simbol al civilizatiei, o arta ai carei maestri erau respectati si aproape temuti, fiind vazuti in Antichitate ca detinatori ai tainelor zeilor, iar mai apoi, in Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci si alchimisti si magi. Epoca moderna si contemporana ii transforma pe parfumieri in specialisti foarte cautati si "vanati" de marile case producatoare, un adevarat profesionist fiind foarte greu de pregatit si pastrat, intr-o lume in care concurenta este deosebit de puternica.

In Evul Mediu, cruciatii aduc din Orient materii prime si tehnica parfumului. Dupa chinezi si arabi, alchimistii Europei descopera alcoolul etilic si distilarea. Dupa calatoria lui Marco Polo, comertul de condimente se intensifica. Se crede ca mirosurile placute dezinfecteaza si protejeaza de epidemii: bogatii poarta sticlute de parfum pline de mosc, ambra si rasini aromatice.

Arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 idHr. Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare. Cand mai tarziu in Egipt a fost inventata sticla, avea sa fie folosita si pentru realizarea primelor recipiente pentru parfumuri. Aceasta moda a fost ulterior "exportata" si in Grecia, unde varietatea recipientelor, din teracota si sticla, a crescut rapid, pe masura ce farmecul parfumurilor cucerea noi civilizatii. In Egiptul Antic s-a dezvoltat una dintre cele mai impresionante industrii cosmetice din acele vremuri, iar parfumurile jucau un rol esential.

Astazi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, evoluand in permanenta, marcata de o puternica si dura concurenta intre producatori, cu o piata mereu in crestere si noi si noi formule inventate in fiecare an.

Printre parfumierii celebri se numara Yves Saint Laurent, Helena Rubinstein, Helene Rochas, Robert Ricci, Charles Revson, Francisco Rabaneda, Manolo Pertegaz, Antonio Puig, Dr N.G. Payot, Estee Lauder, Germaine Monteil, Yves Lavin, Jean Paul Guerlain, Hubert de Givenchy, Max Factor, Christian Dior, Gabrielle Chanel, Pierre Balmain.