Evaluarea și finanțarea unui proiect de dezvoltare la SC Staer Internațional SA

CAP. I Prezentarea domeniului în care

S.C. STAER INTERNATIONAL S.A

îşi desfăşoară activitatea cu referire la contextul naţional şi european

România, ţară europeană cu 21,6 mil. locuitori şi o suprafaţă de 238.391 km2, parţial acoperită de păduri şi-a dezvoltat de peste un secol un sector industrial complex care prelucrează materialul lemnos.

Principala specie lemnoasă este fagul, urmată de răşinoase, stejar şi diferite esenţe moi.

Bazată pe un fond forestier diversificat şi pe o îndelungată experienţă în domeniu, industria lemnului din România s-a dezvoltat şi s-a restructurat continuu. Majoritatea unităţilor de producţie mai mari din industria lemnului au fost construite între anii 1960-1980, iar modernizarea lor a început după anul 1990 şi continuă şi în prezent. După anul 1990 au luat fiinţă numeroase întreprinderi noi independente, cu activităţi de producţie şi de comercializare în domeniul produselor finite din lemn, care aduc un aport însemnat în realizările obţinute de acest sector industrial, an de an.

Producţia de mobilă reprezintă cea mai complexă activitate din industria lemnului, fiind totodată recunoscută drept cea mai performantă formă de valorificare a lemnului sub aspectul mărimii valorii adăugate la un metru cub de lemn brut.

Exigenţele impuse produselor de mobilier în privinţa prelucrărilor şi finisajului au determinat în ultimii ani o restructurare profundă a managementului fabricilor de mobilă, susţinută de un progres tot mai remarcabil al complexului de maşini implicate în tehnologiile de fabricaţie. Tehnologiile şi utilajele performante adoptate în marea majoritate a fabricilor de mobilă au condus la creşterea competitivităţii produselor de mobilier, fapt esenţial în susţinerea exportului, căruia îi este destinată peste 60% din producţia realizată.

Principalele sortimente de mobilă produse în România acoperă aproape toată gama de mobilier pentru amenajarea locuinţelor (dormitoare, dressinguri, sufragerii, livinguri, bucătării, mobilier tapiţat, scaune de diferite tipuri şi în diferite stiluri etc), a birourilor, a spaţiilor comerciale şi social-culturale, a pensiunilor şi hotelurilor, a caselor de vacanţă etc.

Forţa de muncă folosită în industria fabricării mobilierului este calificată, reuşind să modeleze lemnul în produse complexe şi elegante, care reuşesc să dea satisfacţie deplină atât consumatorilor interni, cât şi celor din afara graniţelor.

Exportul de mobilă românească în ultimii 10 ani a fost destinat îndeosebi pieţei ţărilor din Uniunea Europeană.

În fiecare an producătorii de mobilă din România îşi completează gama sortimentală cu numeroase modele noi. România exportă în principal mobilier care încorporează o valoare adăugată ridicată, respectiv: sufragerii şi dormitoare clasice, artă-stil sau moderne, executate la nivel european (rafinamentul este cuvântul-cheie), din specii valoroase (fag, stejar, cireş, tei, paltin, nuc etc.), sculptate sau cu intarsii, dar şi moderne cu forme rectangulare, cubiste şi finisate cu materiale de calitate. În multe cazuri lemnului i se asociază în construcţia mobilierului şi alte materiale (granit, sticlă transparentă fazetată, sticlă opacă simplă sau cu model, vitralii, cristal, oglinzi, plăci ceramice, fier forjat, inox, bambus, trestie, ratan etc). Piesele separate, aşa-numitul "mic mobilier" completează gama produselor, executate impecabil, de tâmplari pricepuţi şi talentaţi.

Mobilierul tapiţat fabricat în ţara noastră, clasic sau modern, din piele în culori diferite (depinzând în principal de tendinţele fiecărei pieţe de destinaţie) sau realizat cu materiale de acoperire din textile alese cu mult bun gust, se bucură deja de ani buni de multă atenţie din partea clienţilor externi şi interni.

Sunt apreciate în egală măsură şi scaunele care vin să completeze garniturile de sufragerii sau solicitate ca atare (piese individuale) şi, din ce în ce mai mult, şi seturile de mese cu scaune. Se exportă scaune tâmplăreşti, tapiţate sau nu, scaune mulate, simple sau în combinaţie cu alte materiale, scaune pliante din lemn şi metal, scaune şi fotolii ergonomice, executate cu accesorii din import etc.

Industria mobilei este în esenţă o industrie de asamblare, care foloseşte diverse materii prime pentru fabricarea produselor sale. Acestea variază de la panouri de lemn şi pe bază de lemn la metale, materiale plastice, textile, piele si sticla. Există multe tipuri diferite de mobilier (de exemplu scaune, canapele, mese, dulapuri, bucatarii, saltele), cu utilizări foarte diferite (de exemplu gospodării, şcoli, birouri).

În prezent, industria mobilei UE are un nivel ridicat al calităţii producţiei în tehnice, design estetic, şi legate de termeni de moda şi are o imagine puternică la nivel mondial.

Sectorul european al mobilei cuprinde aproximativ 150.000 de companii, generează o cifră de afaceri de aproape 126 miliarde de euro şi o valoare adăugată de 38 miliarde de euro şi are în jur de 1,4 milioane de persoane (UE27, 2006). Principalii producători (în funcţie de valoarea producţiei) sunt Italia şi Germania, urmate de Marea Britanie, Franţa şi Spania şi, într-o măsură mai mică, Polonia.

Sectorul este dominat de către întreprinderile micro (86% din întreprinderile de mobilă din UE au mai puţin de 10 angajaţi), dar există şi câţiva producători mari. Companiile mici de multe ori acţionează în calitate de subcontractanţi pentru firmele mari care produc, de exemplu, componente şi produse semi-finite pentru finisarea si asamblarea de mobilier. Mobila din lemn folosit în dormitoare, sufragerii, camere de zi şi alte spaţii, împreună cu mobilier din plastic şi metal sunt produsele dominante fabricate în UE (38% din valoarea totală a producţiei de mobilă). Alte subsectoare importante de producţie sunt scaune şi mobilier de birou (29% şi respectiv 17%), precum şi mobilă de bucătărie (12%).

De-a lungul anilor şi ca un răspuns la presiunea concurenţială, în special concurenţa internaţională, firme producătoare de mobilier au întreprins un proces îndelungat de restructurare şi modernizare şi volumele de producţie a mers în jos. Din 2005 volumul producţiei a crescut uşor, dar în 2008 această tendinţă pozitivă a fost inversat şi producţia a scăzut din nou. Factorii majori de competitivitate pentru sectorul acesta consta în cercetare şi inovare, competenţe şi calitate, design şi valoare adăugată, cunoştinţe şi know-how, împreună cu un acces mai bun la pieţele ţărilor terţe.