Finanțarea pentru Dezvoltarea Afacerilor

INTRODUCERE

Tehnici de finanţare a afacerilor economice internaţionale

Finanţarea reprezintă totalitatea mecanismelor, tehnicilor şi a instrumentelor prin care sunt procurate mijloacele băneşti necesare pentru realizarea unor activităţi economico-sociale, în particular, a afacerilor. Când în acest proces este implicat elementul de extraneitate, vorbim de finanţare internaţională.

În general, finanţarea afacerilor unei firme se poate realiza din două mari categorii de surse: cele proprii, respectiv cele constituite pentru sau rezultate din activitatea economică a acesteia şi cele atrase, respectiv împrumuturile contractate pentru realizarea sau dezvoltarea afacerii; în acest ultim caz, finanţarea este întemeiată pe o relaţie de creditare.

Finanţarea tranzacţiilor internaţionale cuprinde un ansamblu de modalităţi pentru asigurarea mijloacelor de plată necesare efectuării operaţiunilor comerciale, investiţiilor internaţionale, acţiunilor de cooperare economică internaţională. Ea se poate realiza din surse interne sau din surse externe. La rândul ei, finanţarea externă poate să aibă la bază surse publice sau surse private.

Creditele de prefinanţare a exporturilor sunt acordate exportatorului pentru finanţarea producţiei de export, pe perioada cuprinsă între primirea comenzii şi livrarea mărfii la export. Ele au ca scop satisfacerea nevoilor curente sau excepţionale ale firmelor care au producţie de export.

Principalele tipuri de credite la care apelează exportatorii în această perioadă sunt: credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare, credite de trezorerie pentru produsele cu ciclu lung de fabricaţie şi credite specifice activităţii de prefinanţare a exporturilor.

Credite pentru finanţarea cheltuielilor si stocurilor temporare

Creditul are ca destinaţie principală realizarea aprovizionării (de pe piaţa internă sau externă) cu materii prime, materiale, semifabricate etc, necesare realizării produselor finite cu desfacere asigurată şi are o durată de maxim 1 an. Nivelul creditului se determină pe baza valorii stocurilor de aprovizionat, valoare ce reiese din contractele şi comenzile ferme încheiate de exportator cu furnizorii săi. Acordarea creditului presupune corelarea, pe de o parte, a termenelor şi sumelor de plată din contractele de aprovizionare încheiate cu furnizorii, cu cuantumul şi data tragerilor din credit, iar pe de altă parte, a termenelor şi sumelor de încasat din contractul de export, cu cuantumul şi datele de rambursare a creditului.

În ţara noastră, băncile care acordă acest tip de credit, solicită adesea exportatorilor, stipularea în contractul comercial internaţional a acreditivului documentar irevocabil ca modalitate de plată, deoarece pot urmări şi controla respectarea destinaţiei creditului de către exportator, dar prezintă şi siguranţa plăţii mărfurilor/produselor exportate, asigurându-se astfel rambursarea creditului la termenele prevăzute. Recurgerea la acest tip de credit prezintă pentru exportatori avantajul fluidizării procesului de aprovizionare şi producţie prin gestionarea economică şi asigurarea stocurilor optime, atât în perioade normale de activitate, cât şi în cazul apariţiei unor situaţii neprevăzute (de exemplu: primirea unor materii prime în avans, lipsa mijloacelor de transport).

Credite pe termen scurt

Finanţarea pe termen scurt are drept scop asigurarea unor mijloace de plată pentru producătorul la export sau exportatorul care a vândut mărfuri pe credit, urmând să recupereze de la importator contravaloarea exportului într-o perioadă de până la un an/un an şi jumătate.

Creditele pe termen scurt pot avea un caracter de prefinanţare a operaţiunilor, fiind legate de activitatea de producţie-export a clientului băncii. Alte credite sunt legate strict de o operaţiune de export şi pot fi acordate producătorilor exportatori sau firmelor comerciale de export şi import.

Creditul pe termen scurt şi foarte scurt este utilizat în cazul exporturilor de mărfuri de valori relativ mici şi cu ciclu de fabricaţie scurt. Ele pot fi grupate în:

- creditele acordate pentru realizarea producţiei de export, denumite şi credite

de prefinanţare a exporturilor.