Fundamentarea deciziilor de finanțare ale firmei prin intermediul agenților ce intervin în exercițiul financiar fundamental

Introducere

Decizia de finanțare reprezintă o decizie foarte importantă în cadrul oricărei firme .Aceasta trebuie analizată foarte succint ,să fie luate în evidență toate detaliile care iau parte la aceasta ,și să fie analizată foarte bine astfel încât decizia de finanțare să se afle în beneficiul entității economice și nu în defavoarea acesteia. Teoria financiară cunoaște o mulțime de definiții a activități și a managementului financiar ca știință. Activitatea financiară este un punct de tangență între sursele de mijloace ale întreprinderii și utilizarea lor. Activitatea financiară cuprinde procesul de elaborare și implementare a deciziilor financiare în cadrul întreprinderii. Managementul financiar poate fi privită ca un ansamblu de măsuri și activități în cadrul unei organizații și care în conformitate cu obiectivele puse contribuie la dirijarea fluxurilor financiare. Finanțarea (alocarea de fonduri) reprezintă actul prin care o organizație sau companie furnizează resurse financiare, sub formă de bani sau alte valori (precum efortul sau timpul), cu scopul de a finanța o nevoie, un program sau un proiect. În general, acest termen este utilizat în contextul în care o firmă își folosește rezervele interne pentru a-și satisface nevoile financiare, în timp ce termenul de finanțare externă este utilizat atunci când firma obține capital din surse externe. Sursele de finanțare includ creditul, capitalul de risc, donațiile, granturile, economiile, subvențiile și impozitele. Modalitățile de finanțare precum donațiile, subvențiile și granturile. Societățile de administrare a fondurilor adună sume de bani de la mai mulți investitori și le utilizează pentru achiziționarea titluri de valoare. Aceste fonduri sunt gestionate de către manageri de investiții profesioniști, care pot genera profituri mai mari cu riscuri reduse prin diversificarea activelor.Aceste fonduri pot ajunge la câteva milioane sau chiar miliarde. Scopul acestor activități de finanțare este, în principal, acela de a urmări profitul la nivel individual sau organizațional. Agentul economic reprezintă o persoană sau un grup de persoane care îndeplinesc funcții bine determinate în viața economică Ei sunt entități de natură tehnică, economică, socială, juridică cu existență patrimonială recunoscută și prin care anumiți subiecți - persoane (indivizi) sau grupuri - promovează in mod coerent acțiuni ce decurg din propriile interese. Fiecărui subiecț ii e specifică o relație functională de tip 'subiect-functie' într-un anumit cadru spațio-temporal, relație prin care acestia intră în dependență unii cu alții. Astfel,consider importantă această temă de dezbătut care va familiariza cititorii proiectului cu termenul de finanțaare și celălate acțiuni care iau parte odată cu aceasta .

Analiza sintetică a principalelor decizii de finanțare,investiții,de repartizare a profitului

Decizia de finanțare acoperă trei tipuri majore de decizii: 1) alegerea structurii de finanțare, adică a repartiției între capitalurile aduse de către acționari și creanțele financiare. Această decizie influențează într-un mod determinant nivelul de risc suportat de către acționari; o creștere a îndatorării crește riscul pentru aceștia din urmă; 2) politica dividendelor, altfel zis, alegerea între reinvestiția rezultatului și distribuția sa sub forma dividendelor; 3) alegerea între finanțarea internă (autofinanțarea) și externă (fonduriaduse de către acționari sau datorii financiare).

Structura finanțării care rezultă din deciziile financiare, comportă două rubrici:capitaluri proprii și datorii financiare. Ansamblul capitalurilor proprii și datoriile financiare constituie totalitatea resurselor.Datoriile financiare exclud prin definiție datoriile încorporate ale operațiunilorde exploatare (de exemplu datoriile contractate față de furnizori). Ele corespund datoriilor care fac obiectul unui remunerări explicite sub forma cheltuielilor financiare, fixate prin contract.

Orice inteprindere,pentru a-și efectua activitatea financiară,elaborează decizii financiare,luate la nivel de societate.Organizarea și desfășurarea activităților economice rezultă din adoptarea unor decizii financiare,cu alte cuvinte selectarea conștientă (pe baza funcționării normale a sistemului informațional) a soluției optime din mai multe variante posibile. Prin urmare, activitățile economice sunt puse în practică prin intermediul deciziilor financiare, care sunt definite ca fiind,acte/activități conștiente prin care se hotărăsc anumite măsuri pentru soluționarea unei probleme sau care implică programarea evenimentelor viitoare.Fiecare decizie în parte parcurge un proces complex în care materia primă o reprezintă informația despre mediul intern și cel extern al întreprinderii după cum avem :

1. Fundamentarea obiectivelor strategice cuprinse în politica generală a întreprinderii;

2. Adoptarea soluției considerate optime pentru întreprindere, ca decizie economică;

3. Implementarea deciziei economice în structura întreprinderii și realizarea acesteia;

4. Reglarea procesului decizional în funcție de rezultate și de schimbările intervenite pe

piață;

Activitatea financiară, cu ajutorul și prin intermediul metodelor și instrumentelor sale specifice, devine un factor activ atât în procesul de fundamentare a deciziilor economice,cât și în conducerea curentă a întreprinderilor. Decizia financiară trebuie privită ca fiind în interacțiune cu așteptările entitățiile economice, de asemenea, rezultatul deciziei financiare trebuie să satisfacă și să îndeplinească așteptările ofertanților de capital(acționari + investitori), aceste așteptări fiind măsurate în termeni de rentabilitate și risc,noțiuni care reprezintă esența logicii deciziilor financiare,și fără de care,deciziile financiare nu pot fi luate.Fundamentarea deciziei financiare implică existența unui sistem informațional menit săfurnizeze date cu privire la toți factorii de influență ai activităților economico-financiareale întreprinderii. Sistemul informațional permite cunoașterea realităților economice,stabilirea soluțiilor posibile și în același timp face posibilă alegerea soluției cea mai bună care să asigure o bună executare și funcționare a programului economic al întreprinderii.

În funcție de orizontul de timp la care se face referire, decizia financiară poate fi: Decizie strategică,ce are în vedere un orizont de timp îndepărtat, care prefigurează cadrul de desfășurarea activității întreprinderii.Aceste tipuri de decizii urmăresc consolidarea poziției societățiieconomice pe piață, vizând: volumul investițiilor, creșterea randamentului activelor, politica de prețuri, sau altele.

Decizie tactică (decizie financiară de corecție).

În perioada inițială de lansare a afacerii, în special la etapa căutării și acumulării capitalului necesar, capacitatea întreprinzătorului de a găsi cele mai reușite scheme de finanțare, sporind avantajele fiecărui tip de finanțare și diminuând efectele negative ale acestora, are o importanță majoră.