Gestiunea trezoreriei întreprinderii riscul valutar al agenților economici metode și tehnici de acoperire

Abordari ale riscului

În condiţiile economiei de piaţă, riscul devine o componentă esenţială a politicii manageriale a oricărui agent economic, a strategiei elaborate de către acesta, strategie care depinde aproape în totalitate de abilitatea şi capacitatea fiecăruia de a-şi anticipa evoluţia şi de a-şi valorifica şansele, asumându-şi un aşa zis ”risc al eşecului în afaceri”.

Ca definitie, riscul reprezinta „o stare cu un anumit grad de probabilitate de a se întâmpla“. A nu lua în seama riscurile la care afacerile sunt supuse reprezinta primul si cel mai important pas spre faliment sau spre pierderi financiare.

Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la influenţa, la efectul unui eveniment în cazul în care acesta se produce.

Riscul apare atunci când:

• un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;

• efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură;

• atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte .

La începutul secolului XX, A. Marshall a elaborat o teorie privind riscul, conform careia agentul economic este ghidat în actiunile pe care le întreprinde de „marimea profitului asteptat si marimea variabila a riscului posibil”.

Alti autori, definesc riscul ca pe un angajament care poarta o incertitudine implicita, cu o probabilitate de profit sau pierdere.

C. Kiritescu si. E. Dobrescu definesc notiunea de risc ca fiind „examinarea în termeni probabilistici a posibilitatii de obtinere a unor rezultate favorabile sau nefavorabile într-o afacere: eveniment viitor si probabil a carui producere ar putea provoca anumite pierderi ”.

Riscul nu trebuie perceput ca fiind un lucru rău. De fapt, riscul poate induce oportunităţi extraordinare pentru cei care ştiu cum să-l gestioneze. Răspunsul nu este evitarea completă a riscului ci evitarea riscurilor puţin înţelese. Existenţa riscurilor a determinat lansarea tuturor sectoarelor al căror element principal în ceea ce priveşte nivelul de competenţă rezidă, de fapt, în gestiunea riscului.

Nu s-ar fi reuşit progresul dacă s-ar fi evitat riscul. Asumarea riscurilor este un element comun tuturor agenţilor economici. Practic evitarea riscurilor este o cale foarte sigură către eşec. În loc să se evite riscul (ceea ce este imposibil) ar trebui să se dezvolte o înţelegere mai amănunţită a modului în care se pot transforma rezultatele potenţial negative în oportunităţi. În trecut, câştigurile au funcţionat ca un barometru de performanţă, cu foarte puţină atenţie acordată riscurilor asumate pentru acele câştiguri.

Riscul se manifestă începând chiar din momentul demarării unei afaceri sau investiţii; continuă cu stabilirea obiectivelor şi a condiţiilor de desfăşurare, apoi cu atragerea surselor de finanţare, cu implementarea managementului, găsirea pieţelor de desfacere, stabilirea preţurilor, etc.

Riscul poate fi generat de o diversitate de factori interni sau externi de agentul economic:

• specificul activităţilor desfăşurate;

• politica managerială adoptată pentru toate nivelele ierarhice ale structurii organizatorice şi funcţionale;

• relaţiile agentului economic respectiv cu furnizorii, clienţii, etc.;

• conjunctura economică, politică, juridică, legislativă;

• alţi factori.

În sfera economica, riscul se poate traduce prin probabilitatea neîndeplinirii obiectivelor stabilite, cu referire directa la :

• eficacitate (nerealizarea standardelor propuse);

• program (nerespectarea termenului de executie);

• cost (depasirea bugetului alocat).

În cadrul activitatii economice, riscul are mai multe semnificatii :

• renuntarea la o resursa financiara, materiala sau umana certa în schimbul unui avantaj economic viitor, superior fata de cel actual, dar cu un grad mare de incertitudine; altfel spus, amânarea unui consum prezent, pentru un consum viitor cu puternice elemente de nesiguranta;

• posibilitatea ca într-o afacere sa nu se obtina profitul prognozat sau chiar sa se înregistreze pierdere ca urmare a influentei negative a diferitilor factori economici perturbatori, de care depind performantele unui agent economic;

• nesiguranta privind valoarea unui bun economic, înregistrata la o data viitoare.

În principal, în economia românească aflată în tranziţie, riscurile la care se expun agenţii economici sunt: riscul cauzat de inflaţie, de evoluţia cursului de schimb şi de blocajul economico-financiar, adică riscul de neplată.

În ţările europene care au deja o experienţă a economiei de piaţă s-a constatat că întreprinzătorii ar trebui sa fie pregătiţi pentru schimbări permanente ale formelor sub care se poate manifesta riscul. Astfel, într-un studiu realizat de compania Marsh Inc. asupra unor întreprinderi mici şi mijlocii din Europa Occidentală, se menţionează că „pe lângă tradiţionalele expuneri la hazard se adaugă şi riscuri operaţionale, financiare şi strategice”, cauzate de o serie de factori, ca de exemplu: modificări ale legislaţiei, anumite standarde şi coduri europene, riscurile impuse de evoluţia Noii Economii, presiuni care apar datorită politicii de personal, necesităţile retehnologizărilor, eficienţa costurilor, evenimente economice spontane (neaşteptate, neplanificabile) .

Diferitele tipuri de expuneri specifice atât sectorului bancar cât şi companiilor comerciale includ toate riscurile financiare - riscul valutar, riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operaţional şi riscul legislativ. În ultimii ani, în toate ţările avansate s-a înregistrat o dezvoltare explozivă a proiectelor de controlare a riscurilor. O mare varietate de instrumente au fost introduse sau revizuite pentru a răspunde cerinţelor managementului controlării riscului.

Într-o accepţiune sintetică, riscul la nivelul agenţilor economici este apreciat ca fiind variabilitatea rezultatului unei activităţi sub presiunea mediului înconjurător.

Abordarea problematicii riscului „... nu se poate realiza decât în cuplul celor două axe de analiză: rentabilitate – risc“ .

Rentabilitatea activităţii economice este direct dependentă de riscul suportat: ea nu poate fi apreciată decât în funcţie de riscul pe care îl suportă agentul economic. Diferiţii agenţi economici nu-şi asumă un risc decât în funcţie de rentabilitatea pe care o anticipează.