Inflația - formă a dezechilibrului monetar

Inflatia - Forma a dezechilibrului monetar

Inflatia considerata un semn al unor dezechilibre din economie, impune necesitatea controlarii ei si a evitarii pe cat posibil a procesului inflationist.

Prin echilibrul economic se intelege situatia de stabilitate a ansamblului economic. Echilibrul trebuie inteles in termeni dinamici, in sensul ca economiei ca orice sistem este proprie miscarea, deci echilibrul ar insemna trecerea de la o situatie economica la alta, dar fara modificari bruste care sa perturbe activitatea economica. Echilibrul poate fi impartit in echilibru monetar, echilibrul al pietelor bunurilor de consum, echilibrul fortei de munca, etc.

Daca ne referim la echilibrul monetar, atunci starea de dezechilibru a acestuia capata forma inflatiei.

Sfarsitul de secol XX a adus cu sine mutatii semnificative in ceea ce priveste atitudinea fata de inflatie.Daca pana la Teoria Generala a lui Keynes inflatia a fost vazuta ca inamicul numarul unu si ca un rau absolut pentru economie, treptat lumea a inceput sa se obisnuiasca si, mai ales sa tolereze fenomenul.Doar pentru categoriile sociale inactive, care nu au posibilitatea sa se solidarizeze in vederea obtinerii indexarilor de salarii necesare a face fata ritmurilor de crestere a preturilor , inflatia a ramas un dusman de temut, o efectiva oprimare sociala. Ceilalti, in schimb, activii ca si guvernele s-au consolat cu gandul acceptarii inflatiei ca pe un insotitor permanent al dezvoltarii economice. Aceasta deoarece inflatia are si avantaje si dezavantaje; mai mult guvernele au recurs adesea la inflatie pentru a realiza obiectivele economice propuse. De aici si preocuparea puterii publice de a gasii solutii de combatere a inflatiei; de a o duce la nivelul suportabil pentru societate.

1. Inceputurile inflatiei

Cuvantul inflatie provine din latinescul “inflare”care inseamna a umfla, a exagera. Ca fenomen economic se pare ca inflatia s-a manifestat prima data in jurul anilor 1300, in Franta, pe vremea lui Filip cel Frumos. Acesta, avand nevoie de mijloace financiare necesare in razboiul cu Anglia, dupa ce si-a epuizat toate posibilitatile, a recurs si la emisiunea monetara, care i-a fost de mare folos in atingerea scopurilor sale. Cele dintai explicatii in legatura cu fenomenul inflationist isi au la baza teoria cantitativa a banilor. Explicatia numai cu ajutorul acestei teorii a fost posibila deoarece era determinata de doi factori esentiali: miscarea aurului monetar si modificarea productiei agricole. Acest mod de a explica inflatia a fost acceptat doar pana la declansarea crizei economice din 1923-1933. Dupa aceasta data formularea cantitativa a fenomenului nu a mai fost suficienta.

Degradarea puterii de cumparare a monedei franceze in timpul lui Filip cel Frumos a reprezentat unul din momentele semnificative in evolutia rolului pe care l-a avut moneda in timp. Secolul XX a dat mai multa continuitate procesului de depreciere monetara din economiile de piata. In jurul anului 1960 procesul de crestere al preturilor s-a accelerat semnificativ, fara a se mai putea reveni la stabilitatea de altadata

2. Conceptul de inflatie

Fenomenul denumit inflatie constituie o problema complexa si una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. Termenul de inflatie a inceput sa fie frecvent utilizat in randul oamenilor de stiinta si al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, desi fenomenul inflationist exista cu mult inainte de aceasta perioada. Acest fenomen a aparut cu mult inainte ca stiinta economica sa se fi constituit, iar teoria inflatiei s-a conturat mult mai tarziu decat stiinta economica, astfel ca inflatia ramane cea mai de temuta si controversata forma a dezechilibrului macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale si a cauzelor si mecanismelor declansatoare.

Unul din obiectivele esentiale ale politicii economice este, in cazul majoritatii statelor contemporane, combaterea sau macar limitarea inflatiei. Cu toate acestea, nu numai definirea si masurarea inflatiei, ci si insasi natura fenomenului inflationist actual, precum si mijloacele cele mai potrivite de lupta contra inflatiei continua sa provoace numeroase controverse. Desi exista diferentieri intre diversele curente de gandire economica, sociala si politica privind natura si efectele inflatiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea controlarii inflatiei si evitarii procesului inflationist.

In analizele moderne o alta idee as¬ociata notiunii de 'inflatie' este aceea ca inflatia constituie un fenomen dinamic, care apare in miscare, in cazul in care echilibrul este perturbat, pentru a fi regasit din nou. Limbajul economic contemporan este foarte sugestiv in aceasta privinta, cuprinzand expresii ca 'presiuni inflationiste', 'tensiuni inflationiste' (fenomene inflationiste minore si partiale) toate acestea sugerand ca inflatia apartine domeniului dinamicii economice. Deci, inflatia este un fenomen care se desfasoara in timp si care reflecta anumite 'forte' contrare care intretin sau deregleaza o miscare prealabila.

Inflatia este o expresie a fenomenului de accelerare, adica a unui fenomen de crestere a vitezei diverselor procese, in particular a vitezei de circulatie a monedei si a vitezei de crestere a preturilor.

Din punct de vedere istoric, inflatia a fost definita, pentru prima data, ca un fenomen monetar.Potrivit definitiei clasice a inflatiei, aceasta este un fenomen care consta, in esenta, in aparitia in circulatie a unei cantitati excedentare de moneda, care creeaza un dezechilibru.

Ideea ca inflatia inseamna o cantitate excedentara de moneda si ca acest excedent deregleaza viata economica este foarte veche. Acest lucru este confirmat de intreaga istorie monetara a secolului XIX si a primelor decenii ale secolului XX. Intr-adevar, de fiecare data cand, in istorie, autoritatile au decretat cursul fortat al monedei, desfiintand astfel convertibilitatea in aur a biletelor de hartie, ele au desfiintat prin aceasta mecanismul de delimitare a emisiunii monetare. Aceste masuri au fost adoptate, de obicei in perioade critice - de razboi sau de dupa razboi -, cand cheltuielile statelor au fost foarte mari si desfiintarea legaturii cu aurul (reprezentata de convertibilitate) a permis acoperirea acestor cheltuieli prin emisiuni monetare, ceea ce a provocat de fiecare data inflatie.

Acest tip de inflatie - cunoscut sub denumirea de 'inflatie monetara' - este definit prin celebra 'ecuatie a schimbului' lui I. Fisher:

M x V = P x T

Unde: M = masa monetara

V = viteza de circulatie a monedei

P = nivelul general al preturilor

T = volumul tranzactiilor