Metode de Dimensionare a Veniturilor și Cheltuielilor Bugetare

Analiza economica si financiara a bugetului faciliteaza întelegerea modului de functionare a economiei de piata, în care statul poate actiona prin intermediul instrumentelor fiscale si al fluxurilor de cheltuieli pentru a corecta, a genera sau a agrava dezechilibrele economice. Metodele de previzionare a fluxurilor de venituri si cheltuieli prezinta o importanta deosebita pentru politica guvernamentala si pentru gestiunea finantelor publice, în general.

Bugetul de stat trebuie sa reflecte, prin intermediul indicatorilor sai, pe de o parte, necesitatile de resurse financiare ale statului ce decurg din înfaptuirea programului guvernamental propus pentru perioada imediat urmatoare, iar pe de alta parte, posibilitatile de acoperire a acestor resurse, în conditii considerate normale din punct de vedere economico-financiar. Se pune, astfel, problema dimensionarii corecte a nivelului veniturilor si cheltuielilor, în practica financiara folosindu-se metode clasice, dar si metode moderne bazate pe analiza cost-avantaje si alte studii de eficienta.

Elaborarea unui buget modern presupune folosirea tehnicilor de previziune si a analizei macro-economice, care permit evidentierea impactului economic, social si politic al optiunilor privind procurarea resurselor si efectuarea cheltuielilor.

1. Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari

Metodele clasice de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare sunt: metoda automata, metoda majorarii (diminuarii) si metoda evaluarii directe.

Potrivit metodei automate se iau drept baza pentru întocmirea bugetului pe anul urmator (t+1) veniturile si cheltuielile penultimului an (t-1), an al carui exercitiu a fost încheiat. Aceasta deoarece la întocmirea proiectului de buget pentru anul urmator nu se cunosc înca realizarile certe ale bugetului pe anul în curs (t). Metoda este simpla, nu necesita un volum mare de lucrari, dar prezinta dezavantajul ca este departe de realitate, deoarece conditiile economice, sociale si politice existente cu doi ani în urma nu se pot mentine ca atare si în anul pentru care se elaboreaza proiectul de buget.

Metoda majorarii (diminuarii) consta în aceea ca se iau în considerare rezultatele exercitiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai multi ani consecutivi din perioada premergatoare anului pentru care se elaboreaza proiectul de buget. Pe baza acestor date se determina ritmul mediu anual de crestere (sau descrestere) a veniturilor si cheltuielilor bugetare. Prin aplicarea acestui ritm asupra veniturilor si cheltuielilor anului bugetar în curs se determina nivelul veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat pentru anul urmator. Determinarea veniturilor si cheltuielilor prin exploatarea tendintelor rezultate din evolutia indicatorilor, aferente perioadei considerate drept baza, este aproximativa, deoarece în fiecare an intervin factori noi care pot avea o influenta mai mare sau mai mica asupra bugetului de stat. În plus, procedeul transpune în viitor influentele negative ale unor fenomene economico-financiare ce s-au manifestat în anii care au servit drept baza de calcul.

Metoda automata si cea a majorarii (diminuarii) nu corespund unei practici bugetare moderne, a carei cerinta principala este evaluarea cât mai realista a nevoilor si posibilitatilor de procurare a resurselor publice. Aceste metode au lasat locul evaluarii directe a veniturilor si cheltuielilor bugetare.

Metoda evaluarii directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit si fiecare categorie de cheltuieli. În acest scop, se au în vedere executia preliminata a bugetului pe anul în curs si previziunile în domeniul economic si social pentru anul bugetar urmator. La estimarea veniturilor aferente bugetului pe anul viitor se tine seama de nivelul acestora prevazut pentru anul în curs, care se ajusteaza în functie de eventualele modificari ce vor interveni în legislatia cu privire la impozite si alte venituri, precum si cu influenta unor factori de natura economica, sociala si politica, ca si de conjunctura internationala.

Dimensionarea indicatorilor bugetari se realizeaza în directa corelatie cu nivelul produsului intern brut previzionat pentru anul urmator celui în curs, în conditiile unei rate estimate a inflatiei si ale unui nivel previzibil al cursului de schimb al monedei nationale.

În acest context, o importanta deosebita prezinta evaluarea cheltuielilor publice la nivelul necesitatilor anului bugetar urmator. Aceasta presupune o armonizare a solicitarilor de credite bugetare cu posibilitatile economiei reale de a sustine, cu venituri corespunzatoare, cresterea cheltuielilor publice.

Evaluarea cheltuielilor publice nu înseamna în mod automat cresterea acestora, ci dimensionarea lor în asa fel încât, în conditiile unor resurse publice insuficiente, deficitul bugetar previzionat sa fie suportabil (în limita 2%-3% din PIB).

Metoda evaluarii directe, desi este considerata a fi mai aproape de realitate, totusi nu asigura o dimensionare riguroasa a indicatorilor bugetari, impunându-se rectificari ale acestora în timpul executiei veniturilor si cheltuielilor publice.

2. Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari

Metodele clasice de evaluare a veniturilor si cheltuielilor bugetare prezinta anumite limite determinate de volumul insuficient de informatii si de imposibilitatea previzionarii si cuantificarii efectelor unor factori ce vor influenta în viitor economia reala si financiara a unei tari. În plus, metodele clasice nu vizeaza eficienta actiunilor ce se vor realiza cu mijloace bugetare si nu urmaresc corelarea cheltuielilor la nivelul tuturor institutiilor ce concura la realizarea unui anumit obiectiv din resursele bugetului de stat. În aceste conditii, multe state au renuntat la unele procedee traditionale de evaluare a cheltuielilor bugetare în favoarea unor metode moderne. În practica internationala s-au structurat doua categorii principale de metode:

- metode de tip american: ” Planned Programmed Budgeting System”(P.P.B.S.), “ Management by objectives ”(M.B.O.) si “ Zero Base Budgeting ”(Z.B.B.);

- metode de inspiratie franceza : “La Rationalisation des Choix Budgétaires”(R.C.B.).