Metode Moderne de Dimensionare a Cheltuielilor

I. Metode clasice de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor

Pentru ca bugetul să reflecte cât mai exact resursele financiare de care este nevoie pentru a asigura realizarea programului guvernamental propus, precum şi posibilităţile de acoperire a acestuia, este necesară cuantificarea cât mai corectă a cheltuielilor și veniturilor bugetare. Pentru aceasta, se utilizează numeroase metode și indicatori financiari. Metodele utilizate sunt grupate în două mari categorii: metode clasice şi metode moderne.

Dintre metodele clasice de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, menţionăm: metoda automată, metoda majorării(diminuării) şi metoda evaluării directe.

Metoda automată constă în evaluarea cheltuielilor și veniturilor bugetare reflectate în rapoartele realizate în penultimul an. Astfel, fundamentarea indicatorilor bugetari pentru anul bugetar ”n” se realizează pe baza veniturilor și cheltuielilor anului ”n-2”, al cărui exercițiu a fost deja încheiat deoarece nu se cunosc rezultatele anului în curs ”n-1”.

Această metodă are atăt avantaje, cât și dezavantaje. Printre avantaje întâlnim: ușurința cu care se poate aplica precum și faptul că nu necesită un volum mare de lucrări. Unicul dezavantaj îl constituie neconcordanțele dintre prevederile noului an bugetar cu realitatea întrucât nu sunt luate în considerare modificările economiei, a vieții politice ce intervin între timp.

Metoda majorării constă în determinarea volumului și structurii cheltuielilor și veniturilor bugetare prin stabilirea ratei medii anuale de creștere sau descreștere a veniturilor și cheltuielilor bugetare pornind de la rezultatele obținute în anii precedenți. Fundamentarea bugetului pe anul ”n” se realizează prin aplicarea ritmului mediu anual de creștere sau de descreștere a indicatorilor bugetari la veniturile și cheltuielile bugetare ale anului în curs ”n-1”. Ritmul mediu se calculează pe baza rezultatelor execuției bugetare într-un interval de cinci sau mai mulți ani consecutivi. Dezavantajele întâlnite în aplicarea acestei metode sunt: necesită un volum mare de lucrări, prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea.

Metoda evaluării directe este o metodă prin care se evaluează fiecare categorie de cheltuieli și venituri pornind de la cele rezultate în anul precedent și de la previziunile economice. Fundamentarea bugetului pe anul ”n” se face pe baza execuției preliminarii a bugetului pe anul în curs ”n-1” și a previziunilor economice pentru anul ”n”. Este o metodă foarte ușor de folosit, singurul inconvenient constituindu-l volumul mare de lucrari legate de formularea previziunilor pentru anul ”n”.

II. Analiza cost- avantaje

Datorită faptului că metodele clasice de fundamentare a indicatorilor bugetari prezinta numeroase dezavantaje, acestea bazându-se pe un volum limitat de informații, nevizând eficiența acțiunilor, s-au elaborat noi metode care să pună accent pe eficiența utilizării banului public.Metodele moderne de dimensionare a cheltuielilor și veniturilor bugetare susțin raţionalizarea cheltuielilor bugetare având la bază, în principal, analiza „cost-avantaje”(„cost-eficacitate”). Această analiză presupune existenţa mai multor proiecte pentru realizarea aceluiaşi obiectiv reprezentând un mod practic de alegerea a acelei variante care maximizează rezultatele obtenibile la un anumit nivel alcosturilor, sau, obţine aceleaşi efecte, cu costuri minime.