Modelare pe piața financiară

CAP. I MODELUL DE EVALUARE A ACTIVELOR FINANCIARE ( DE CAPITAL)

(CAPITAL ASSET PRICING MODEL - CAPM)

Plasamentul de capital în obiectivele de investiţie presupune un ansamblu de judecăţi de valoare, atât pentru cel care contractează capital, cât şi pentru cel care îşi plasează capitalul în obiectivele respective. În aceste condiţii, modul de valorificare a capitalului presupune utilizarea unor modele specifice pieţei de capital. Printre aceste modele se află şi Capital Asset Pricing Model (CAPM) sau Modelul de evaluare a activelor financiare.

Modelul CAPM a reprezentat un salt calitativ în teoria financiară, de la modelele normative (Markovitz, Sharpe) la un model de echilibru între cererea şi oferta de active riscante care să genereze preţuri unice (de echilibru) ale activelor financiare.

Modelul evaluării activelor de capital (CAPM) reprezintă unul din modelele de bază ale teoriei financiare moderne. Pentru prima dată modelul CAPM a fost prezentat în versiunea sa clasică de cãtre Sharpe [1964] urmat apoi de comentariile lui Lintner (1965) şi Mossin (1966, 1973).

1.1 Descrierea setului de ipoteze ale modelului CAPM

Ipotezele pe baza cărora s-a fundamentat CAPM sunt cele care definesc o piaţă perfectă, utlizate anterior de Markowitz, la care se adaugă unele suplimentare şi anume:

- Raţionalitatea investitorilor şi aversiunea faţă de risc, ceea ce îi transformă pe aceştia în

„ investitori eficienţi Markowitz” care vor selecta portofoliile situate pe frontiera eficientă în funcţie de propria lor funcţie de utilitate;

- Divizibilitatea infinită a plasamentelor, semnificând posibilitatea tranzacţionării oricărei părţi dintr-un activ sau portofoliu, ceea ce permite reprezentarea grafică alternativelor de investiţii sub forma unor curbe continue;

- Absenţa impozitelor, taxelor şi a costurilor de tranzacţionare;

- Absenţa inflaţiei (sau anticiparea corectă a ratei inflaţiei) şi a oricărei modificări în rata dobânzii;

- Existenţa echilibrului pe piaţa de capital, ceea ce indică evaluarea fiecărui titlu financiar în care se investeşte în raport cu nivelul său de risc;

- Omogenitatea anticipărilor investitorilor, fiecare dintre aceştia estimând aceleaşi distribuţii de probabilitate ale rentabilităţilor viitoare ale titlurilor;

- Omogenitatea perioadei de previziune, semnificând existenţa pentru toţi investitorii a unei singure (aceeaşi) perioade de investiţie (o lună, trei luni, şase luni, un an etc.), dar cu precizarea că eventualele diferenţe între investitori în acest sens ar necesita determinarea unor măsuri ale riscului şi rentabilităţii care să fie consistente cu respectivele orizonturi de investiţie;

- Posibilitatea oferită investitorilor de a împrumuta şi de a se împrumuta cu orice sumă de bani la rata dobânzii fără risc (r ).

Principala inovaţie a CAPM o constituie introducerea conceptului de activ fără risc, ipoteza existenţei acestuia fiind esenţială pentru fundamentarea teoriei pieţei de capital, prin implicaţiile majore asupra modului de determinare a rentabilităţilor şi riscurilor potenţiale şi asupra combunaţiilor posibile risc - rentabilitate.

Printre avantajele şi dezavantajele modelului CAPM putem menţiona:

• face pentru prima dată distincţia între riscul sistematic şi riscul nesistematic;

• CAPM este un model simplu şi uşor de utilizat;

• se poate aplica indiferent de variaţia anuală a dividendelor şi a preţului acţiunilor;

• ia în calcul în mod explicit riscul asociat cu acţiunile respective;

• necesită valori ale intrărilor (P0, E(Ppa) - P0, ß) imposibil de evaluat corect în pieţe de capital de tipul BVB sau Rasdaq;

• nu se poate aplica direct unor societăţi necotate;

• nu există instrumente financiare fără risc;

• dificil de obţinut şi de calculat portofoliul pieţei;

• piaţa nu este singurul factor determinant al aşteptărilor legate de câştig (dimensiunea companiei, impozitarea);

• aproximarea cu indicele pieţei;

• CAPM este un model static;

• testele de relevanţă ale CAPM nu au confirmat validitatea ipotezele modelului (Roll, Fama & MacBeth, Banz, Jensen);

• dificultăţi în crearea unui CAPM global;