Modelul monetar al Fondului Monetar Internațional și problemele aplicării sale

CAPITOLUL I: Fondul Monetar International

1.1 Scurt istoric

Fondul Monetar Internaţional a fost fondat ca parte integrantă a sistemului Bretton-Woods, fiind instituţia responsabilă cu asigurarea condiţiilor monetare şi financiare propice unui sistem stabil de schimburi comerciale. El reprezintă primul sistem monetar internaţional din istoria relaţiilor internaţionale şi vizează un ansamblu de principii şi reglementări coerente, asumat de statele semnatare, privind politicile ratei de schimb şi al cooperării monetare multilaterale (Drăgoescu, 2000, p. 21) .

Întemeiat oficial în 1944 prin Articolele Acordului de la Bretton-Woods, sistemul a avut drept iniţiatori Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, cărora li s-au alăturat majoritatea aliaţilor din cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Acordurile reprezintă punctul de plecare oficial al instituţiilor Bretton-Woods, planificarea lor a început, de fapt, la începutul anilor ‘40. În acest proces de durată au fost implicate două personalităţi marcante, John Maynard Keynes, de partea britanică, şi Harry Dexter White, de partea americană. Idealul lor călăuzitor a fost construirea unui sistem care să împiedice reapariţia unor recesiuni economice de proporţii, precum şi izbucnirea unui nou război mondial.

Scopurile declarate ale noii organizatii, Fondul Monetar International, asa cum au rezultat la finalul negocierilor, erau:

- promovarea cooperarii monetare internationale;

- facilitarea expansiunii si a cresterii echilibrate a comertului international si contribuirea, prin acestea, la promovarea si mentinerea unor nivele inalte de ocupare si de venituri reale si la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor ca obiective primordiale ale politicii economice”;

- promovarea stabilitatii ratei de schimb, a unor mecanisme disciplinate de schimb si evitarea deprecierii schimbului prin competitie;

- contribuirea la stabilirea unui sistem multilateral de plati si la eliminarea restrictiilor de schimb extern care impiedica dezvoltarea comertului mondial;

- punerea la dispozitie de resurse, pe termen scurt, pentru a asista membrii in corectarea balantelor de plati, “fara a recurge la masuri destructive pentru prosperitatea nationala si internationala”.

- diminuarea duratei si nivelului dezechilibrului din balanta de plati externa a membrilor sai.

Cateva principii fundamentale stateau astfel la baza sistemului monetar international inaugurat la Bretton Woods: cooperarea monetara internationala, universalitatea sistemului – orice stat care recunoaste prevederile statutului FMI poate adera la aceasta organizatie si, implicit, poate deveni membru al sistemului monetar international, fixitatea paritatii si cursurilor valutare, convertibilitatea reciproca a monedelor prin desfiintarea restrictiilor asupra platilor curente, in vederea multilateralizarii platilor, convertibilitatea in aur a dolarului, la care se raporteaza celelalte monede si asigurarea unor rezerve de mijloace de plata internationale in concordanta cu nevoile de echilibrare a balantei de plati externe ale tarilor membre (pentru evitarea unor dezechilibre pe termen scurt) (Bruon, 1990, cap. 1, Lenain, 1993, p.50, Dragoescu, 2000, p. 22-23).

1.1 Functiile si obiectivele FMI

Fondul Monetar International este o organizatie hibrid, reunind caracteristici ale unei organizatii internationale interguvernamentale dar si ale unei societati anonime pe actiuni, de drept american. 10 Fondul este situat pe teritoriul SUA, in Washington D.C. „Actionarii” sai sunt tarile participante la Conferinta de la Bretton Woods si cele care au semnat Acordul de infiintare pâna la data de 27 decembrie 1945, plus tarile care au aderat intre timp la acest acord si la organizatie.11 Guvernele statelor (viitoare) membre au decis asadar infiintarea sa, pentru a rezolva intr-un cadru multilateral probleme financiare importante, ceea ce il face sa fie, in egala masura, o organizatie internationala, afiliata de altfel sistemului specializat al agentiilor ONU. Spre deosebire de alte organizatii, statele membre sunt reprezentate in structurile sale de conducere potrivit unui principiu de proportionalitate cu puterea economiei nationale.

Tarile membre ale FMI au urmatoarele drepturi:

• dreptul la vot si la participare in adoptarea deciziilor

• dreptul de a efectua tranzactii si operatii cu FMI

• dreptul de a cumpara valuta convertibila sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din resursele Fondului, in schimbul monedei nationale, pe termen scurt sau mediu, in caz de nevoie pentru echilibrarea balantei de plati;

• dreptul de a primi alocatii de DST

• dreptul de a deveni membu al Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Asa cum rezulta indirect din prezentarea istoricului institutiei si a structurii ei, precum si din trecerea in revista a activitatii FMI in ultimii ani, functiile Fondului Monetar International constau in:

- coordonarea sistemului monetar international;

- supravegherea politicilor monetare, financiare si economice ale statelor membre;

- furnizarea de credite pe termen scurt si mediu, din resursele proprii, pentru asistarea unor dezechilibre ale balantei de plati, in tarile membre;

- intermedierea obtinerii unor credite pe termen scurt si mediu, din fonduri private sau nationale, pentru finantarea dezechilibrelor balantei de plati in tarile membre;

- monitorizarea si acordarea de credite in situatiile in care problemele financiare ale unei tari risca sa se transforme intr-un pericol pentru stabilitatea sistemului financiar global;

- oferirea asistentei tehnice catre alte organizatii internationale si catre statele membre.

- Dintre acestea, doua functii sunt foarte importante pentru intelegerea rolului si functionarii FMI: supravegherea si finantarea (creditarea) membrilor.

Supravegherea exercitata de FMI se realizeaza atât bilateral, cât si multilateral.

Supravegherea bilaterala se concretizeaza anual prin consultarile prevazute la articolul IV din Statutul FMI. Scopul „consultarilor la articolul IV”, cum sunt ele denumite de altfel, este examinarea situatiei financiare si economice la nivel national si formularea unor recomandari generale referitoare la politicile monetare, ale ratei de schimb si, in general, politicile financiare si economice de urmat pentru asigurarea stabilitatii si a unei evolutii pozitive la nivelul economiei nationale a statului cu care se realizeaza consultarile.

O alta forma de supraveghere bilaterala se realizeaza atunci când are loc discutarea acordurilor financiare si a programelor economice pe care tarile membre urmeaza sa le implementeze, pentru respectarea termenilor acordurilor cu FMI.